The Tuesday Supplement
                                    al ziarului Observator de Constanta

Nr. 13, 28 decembrie 1999

MIRCEA TUGLEA

MOCIRLA SI KITSCHUL

    Primele ninsori dau bine, īn orasele noastre, doar dimineata devreme. Ma īntorceam pe jos acum cīteva zile, dupa ce condusesem pe cineva la gara, prin zapada pufoasa, abia cazuta. Totul arata feeric, somnolent si frumos īntr-un oras care īnca nu se trezise. Am iesit iarasi catre prīnz, pentru niste cumparaturi de Craciun. Nimic nu ramasese din acea senzatie ireala, din albeata imaculata a urbei adormite. Strazile erau o mocirla cenusie, īn gropi mustea noroiul si chiar oamenii, priviti de aproape, aveau ceva cam monstruos. Purtau toti aceleasi paltoane roase de acum zece ani, barbatii erau nebarbieriti si transpirati, copiii urlau īngramadindu-se cu vreo sanie pe ghetusurile ramase, murdari si parca bolnavi. Nici femeile nu aratau, īn acele momente febrile de dinainte de sarbatori, ca ar pune ceva pret pe īnfatisarea lor. Multe pareau ca nici nu se spalasera pe dinti dimineata. Tarabele erau de un kitsch absolut, cu muzici de mahala sfredelind sfidator auzul trecatorilor. Dincolo de vitrinele decorate cu sclipiciuri aurii, cu beculete ieftine īnchipuind vreo urare de sfīrsit de an, te īntīmpina de cum intrai aceeasi mocirla cenusie, facīnd ape pe pardoseala de gresie a magazinelor. Cizmulitele turcesti ale damelor lasau, tīrsīite ca niste sosoni pe gresia alba, dīre de murdarie vesela. Din strada, concerte ad-hoc nu reuseau, īn fata marilor magazine, sa-l īnvioreze decīt pe vreun mosneag beat, aflat īn zona īntīmplator. Vīnzatorii de bilete de bingo foiau agresivi prin piete, fluturīndu-si cartoanele la tot felul de partide ale secolului. Un kitsch total, invadīnd cele mai ascunse colturi ale urbei, sfīsiindu-i maruntaiele. De sarbatori, un oras “mare” ca al nostru, cuprins de euforia apocaliptica a sfīrsitului de an, se da īn spectacol. Ce delicii pentru privitorul ascuns, pentru cel care nu se lasa prada delirului! Cīte īnvataminte nu poate el trage! Īn primul rīnd, acela ca orasele noastre sīnt de-o murdarie īngrozitoare. Din tren, ele se anunta prin mari gramezi de gunoi care, de-o parte si de alta a terasamentului, le strajuiesc intrarea. Orice ploaie sau ninsoare transforma praful, gunoiul strīns īn zeci de ani īn orase īntr-o atotputernica mocirla clisoasa, īn care un trecator obisnuit s-ar scufunda pe loc. Īn al doilea rīnd, faptul ca aceasta mocirla are un corespondent direct īn kitschul nostru mental. Daca traiesti īn gunoi, degeaba te mai dai cu parfum. Adesea, “cultura” care se face īn Romānia (ea īnsasi, s-ar spune, o forma de kitsch) seamana cu o dīra de parfum, de calitatea a doua, care īncearca sa razbata īn duhoarea generala. Singura motivatie a literaturii “elevate”, a poeziei “simtite” sau a eseurilor “destepte” pare sa fie cea a motului de la fes, care exista pentru ca fesul “sa nu se termine brusc”. Scriitorul din Romānia devine, īn fapt, un extraterestru care nu a aterizat pe Pamīnt, ci a fost propulsat de o forta obscura, a carei origine a uitat-o, direct pe orbita! Īn al treilea rīnd, observatorul detasat nu poate sa nu remarce vitalitatea extraordinara a mahalalei romānesti, care a luat de cītava vreme locul satului. Acum nu vesnicia, ci sentimentul trecatorului se naste īn mahala, la fel ca īn tīrgurile burgheze din Evul Mediu. Din acest punct de vedere, societatea romāneasca nu trece īn mileniul trei, ci abia paseste īn cel de-al doilea! Carnavalescul, caruia foarte putini oameni, la noi, īi vad caracterul artificial si kitschul, ne arata ca spectacolul este īnca, aici, resimtit ca real. Sīntem una dintre societatile care, cu tot efortul constant de modernizare (īntr-o directie sau alta), a ramas traditionala īn sensul cel mai direct al cuvīntului. Oricīt ar parea de paradoxal, efortul modernizator nu va veni acum de la elite, fiindca ele au pierdut demult contactul cu “realitatea imediata”. Am observat īn ani cum o taraba s-a metamorfozat īn boutique, apoi īn magazin mai mare si, īntr-un final, a devenit un supermarket īntins pe vreo sase etaje, īndaratul geamurilor reflectorizante. Ne aflam, poate, īn momentul īn care din tot acest noroi, din toata mocirla si kitschul vor sa se iste, ca la Arghezi, “frumuseti si preturi noi”. Cīt vor creste aceste “flori ale raului”, si īncotro īsi vor īntinde ele ramurile, este o alta problema. Sa trecem noi de “sfīrsitul lumii”, si ne vom ocupa si de ea.

 

RAYMOND GEORGE ROCA
(urmare din numarul trecut)

CĪND ĪNCEPE NOUL MILENIU?

    VCM3 (Virusul Confuzant al Mileniului Trei) nu i-a afectat numai pe “gīnditorii” romāni, ci si pe cei de pe alte plaiuri. La Paris, īn jurul Turnului Eiffel, se pregatesc serbari galante de revelion, actiuni prin care francezii īsi vor lua ramas bun de la mileniul al doilea si vor saluta cu focuri de artificii īnceputul mileniului trei (cu un an mai devreme!?). Virusul bīntuie prin Trafalgar Square, īn vechea metropola engleza, prin Times Square, inima asezarii īnfiintate de Peter Stuyvessant, New York, si terminć cu frumosul oras de la capatul lumii, Sydney. Serbćri scumpe, cu fast si opulenta, se pregatesc si aici, pentru cinstirea bebelusului Mileniu-Trei. Toate hotelurile, restaurantele, cīrciumile, pub-urile sīnt rezervate īn īntregime de mai multe luni. Un tacīm la o masć comunć, la un bistrou din jurul Operei House, īncepe de la modesta sumć de 500 AUD. Pentru aceasta, ti se ofera un scaun, o sticla de vin spumos local, un platou de “pasta”, o felie de fripturć de curcan, o cafea, un desert si o fereastrć pe care poti vedea focurile de artificii. Atīt! Pasaroiul Emu, vćrul australian al strutului african, va costa de la 3000 dolari īn sus, īn cazul cīnd va fi facut friptura. Puisori de cangur, miei sau purcelusi, vor fi prajiti īn cuptoarele de facut pizza si vor fi ornati cu un mćr īn gura si un buchetel de patrunjel īn deschiderea atīt de discutatć de raposatul Al. Graur. Dacć vrei sa petreci “noaptea dintre milenii” īntr-un local de mīna īntīia, ca Hilton, restaurantele din Turnul de Televiziune, Centrepoint, Restaurantul Operei, atunci de mult trebuia sć achiti douć, trei, sau chiar cinci mii de dolari... acum totul fiind “Fully Booked”, adica nu mai gasesti un loc liber, nici dacć dai cu tunul sau arunci cu spaga! Nu am mentionat nicaieri delicioasele icre negre sau caviarul. Restrictii draconice au fost impuse Australiei de faimoasa societate pentru protectia mediului “Greenpeace”. Daca nu se importć caviar, atunci nu se mai omoarć sturionii, iar daca “ozii” (diminutiv local dat australienilor) īndraznesc sć nu se supuna, atunci vai de olimpiada anului 2000, caci “boicot” le scrie pe frunte. Punct! Celor care n-au gasit locuri la localurile din preajma faimoaselor puncte de atractie Darling Harbour, Opera House si a vecinului pod, poreclit “Coathanger” (deoarece seamana cu un umeras de haine), li se ofera o alternativć: un zbor cu compania Qantas peste Polul Sud. Cine vrea sć vada de revelion Antartica din avion, va plati 7200 AUD un fotoliu la fereastra clasei īntīia, 6000 la fereastra clasei business si 3800 la fereastra clasei economice. Compania aviatica australiana are grija mare si de cei care nu prea au dare de mīnć, oferindu-le contra modestei sume de 2000 de dolari un loc pe rīndurile din mijloc (asta asa pentru echilibrarea avionului!), īnsć fćrć dreptul de a se uita pe fereastrć, ci doar la partile dorsale ale celor cu o mai mare dare de mīnć. Durata zborului este de aproximativ unsprezece ore, fćrć nici o escalć. No comments, mate!
    Īn altć ordine de idei, sć trecem iar la oile noastre. Ce facem cu confuzia creatć de VCM3? Cīnd īncepe noul mileniu, īn anul 2000 sau īn 2001? Īncepem sć numarćm pe degete, avīnd punct de reper nasterea lui Cristos... Ciudat! Parca atunci cīnd terminćm degetele mīinii zicem tare: “zece”, unii mai sugubćti zic “zexe”, si īncheiem cu totii o decadć (cć in nonade n-am auzit īncć sć se masoare anii!), apoi o sutć de degete fac un centenar, si in sfīrsit, o mie de degete fac un mileniu. Stīnd strīmb si judecīnd drept, parcć undeva este ceva īn neregula. Nu iese socoteala cu mileniul trei īn anul 2000. Circumvolutiile īncep sć se īncćlzeascć si sć scoata scīntei. Ne piere simtul umorului, avem palpitatii, ne suparam, devenim iar confuzi, iar VCM-ul ne atacć puternic. Sarim īn sus si o lućm de la capat cu numaratoarea. De data asta cu creionul pe hīrtie. Zece linioare, un deceniu, de zece ori zece linioare, un centenar, si asa mai departe pīnć ajungem la mileniu. Suma e la fel ca la numaratoarea pe degete. Iar dureri de cap, migrene si nopti nedormite. Boala lui Calache! Deoarece oameni sīntem, īntrebćm timid pe aproapele nostru. Multi, cu privirea bovina, dau un raspuns īn doi peri: “Asa a declarat guvernul, asa trebuie sć fie!”. Altii mai cerebrali īncep sć calculeze pe degete, apoi pe hīrtie si asa mai departe. Dupa ce depasim fazele astea de cercetare matematica, mai descoperim cīteva nereguli. Unele popoare, ca evreii, arabii, indienii, sau chinezii (cei multi!), nu trec īn noaptea de revelion care vine īn alt mileniu. Arabii nici nu calculeaza anul dupa fazele soarelui, ci ale lunii, acesta fiind de 354 de zile, mult mai scurt decīt cel oficial! Trec la raftul bibliotecii, de unde iau o carte de istorie, o enciclopedie mai britanica si un dictionar de culturć generala. Evrika! Am gasit ceva. Descopar ca un mileniu este compus dintr-o mie de ani - parca stiam asta! Mai aflu cć lumea modernć a adoptat calendarul Iulian, care ne trimite īn retro-timp la Iulius Ave-Caesar, īn anul 44, dupa nasterea lui Cristos. Īn secolul VI, Dionysius Exiguus, la cererea Papei Sf. Ioan I-ul, a desemnat nasterea lui Iisus la 753 de ani A.U.C. (ab urbe condita, de la facerea Romei), si cu 532 de ani īnainte de calcul, numind acest an Anno Domini. Cu el īncepe numaratoarea anilor erei noastre. Abrevierile au fost facute peste doua secole de Venerabilul Bede, cel care a mentionat prima datć metoda de recunoastere a “erelor”, AC pentru “Ante Christum”, si AD pentru “Anno Domini”. Nici pīnć īn prezent īn limba romānć cele douć notiuni nu sīnt bine conturate, oscilīndu-se īntre termeni ca “Īnaintea lui Cristos” si “Īnaintea Erei Noastre”, ori “Dupa Cristos” si “Era Noastra”.
    Īncheiind, am putea spune ca, deoarece sistemul de trecere dintre cele doua ere nu specificć anul “0” (zero), anul unu AC (ĪEN) a fost succedat (imediat) de anul unu AD (EN). Prin acest fapt se poate demonstra ca prima mie de ani, adica primul mileniu, a fost completat la 31 decembrie 1000, al doilea mileniu a īnceput la 1 ianuarie 1001, din care cauzć (logicć), data de īncepere a mileniului trei va fi 1 ianuarie 2001! Acest punct de vedere, conventional, a fost adoptat de Biblioteca Congresului American, de Biroul pentru Stiintć si Tehnologie a SUA si de prestigiosul Observator Regal Greenwich, din Cambridge, Anglia, care au declarat tot 1 ianuarie 2001 prima zi a mileniului trei. Existć, īn plus, numeroase dovezi cć aceastć confuzie īncepe odata cu folosirea calendarului crestin. S-au creat probleme majore si neīntelegere, atunci cīnd a fost discutatć fixarea datei de īncepere a sarbatorilor de Paste, aceasta fiind una dintre cauzele despćrtirii bisericii ortodoxe de cea catolicć...
    Si astfel, dupa ce am disecat un mileniu, vć doresc sarbatori fericite, noul an sć vć aduca multe bucurii si sanatate si sć auzim de bine, sau poate sć ne vedem, īn septembrie 2000, aici la Sydney, la ultima olimpiadć a mileniului doi.

 

MUGUR GROSU

LA VREMURI NOI - LIGHEANE NOI

    Sīntem prea obsedati de secolul XX pentru a consuma timp speculīnd asupra secolului XXI, scria cu 40 de ani īn urma Raymond Aron. Īn ce ma priveste, pe vremea aceea eram obsedat doar de ideea ca o sa ma nasc abia peste vreo 13 ani... Dar, mai devreme sau mai tīrziu, trebuia sa-mi vina si mie rīndul. Pentru omul contemporan, grija zilei de mīine e asemanatoare stagiului militar, fiind o obligatie civica si, īn plus, permanenta. Grija zilei de poimīine, īnsa, dupa cum am mai scris cīndva, este o chestiune facultativa. Īn anii de scoala am exersat de cīteva ori acest sport cerebral, īntrucīt una din temele clasice pentru orele de compunere sau desen se numea Noi īn anul 2000. Era la mintea cocosului ca īn anul 2000 gainile vor face oua cubice, ca noi vom merge la serviciu cu naveta spatiala si ca profesorii (asta era partea cea mai distractiva...) vor fi īnlocuiti de roboti... Īnsa rafinamentul consta īn a plasmui lucruri de-a dreptul neverosimile, asemeni lui Jules Verne care, īn epoca jobenelor, scria despre submarine sau zboruri pe luna... Totul era sa deschizi larg robinetul imaginatiei. Ne īnchipuiam, de pilda, ca-n era supertehnologiilor medicina traditionala va disparea fara urme, īntrucīt omul īsi va putea procura orice piesa de schimbi: ti-ai scrīntit un picior? te duci frumos la un service si le spui sa-ti caute un picior dupa marimea ta, cu 12 viteze si - eventual - cu un design mai atractiv... Ai muscat dintr-o savarina si ti-au zburat doi dinti? adio stomatolog, fugi la magazinul de guri si-ti cumperi una nou nouta, neprihanita si perfectionata, care vorbeste īn 23 de limbi si produce saliva cu gust de kiwi... Daca-ti cumperi de-acolo si-un nas cu detector de minciuni, primesti bonus o pereche de buze la tipla care stiu sa te linguseasca non-stop un cincinal fara sa te prinzi... Si delirul putea continua la nesfīrsit; n-am sa mai insist pentru ca suntem la trei zile de anul 2000 si putem vedea moliile printre predictii: lucrurile care pareau eterne, axiomele si tabuurile unor generatii au fost primele care s-au prabusit, īn timp ce miracolele anticipate īntīrzie cu nerusinare sa apara. Pe scurt, tot ce fusesem īnvatati sa visam arata acum ca niste izmene pe dos, amintind ciudatul dicton: sistemele dau īntotdeauna gres, indivizii au, uneori, dreptate. Si iata ca gainile anului 2000 nu fac īnca oua cubice dar cīrīie stirile serii din cotetul lucios al televizorului... Datorita lor putem afla acum cu exactitate, īnainte de culcare, cīti vecini si-au despicat nevestele cu toporul, cīte vīnturi a tras la prīnz calul reginei Angliei sau ce mesaj catre natiune a mai debitat cutare asteroid de cartier īn timp ce-si umfla papusa gonglabila, pe scurt - setea de cunoastere ne e potolita cu vīrf si cu īndesat. Divertismentul si asa numita cultura de almanah au cedat locul jocurilor de tembelizare televizata, iar epoca pe care H. Hesse o poreclise, īntr-un roman “de anticipatie,” drept foiletonistica a facut loc erei telenovelistice. Troleibuzele, cu spasmele lor de imponderabilitate, nu s-au reīncarnat īnca īn navete spatiale, iar cei mai multi nici macar nu mai merg la serviciu cu ele - pentru ca sunt ori someri ori patroni de butic... Acest ultim termen suna si astazi atīt de SF īncīt nici neam din neamul lui Jules Verne sau Silviu Brucan nu l-ar fi putut anticipa. Pe vremea cīnd eu lepadam īn scutece primul refren din Noi īn anul 2000, adica acum un sfert de veac, Silviu Brucan (profet de-al nostru!) publica o compunere pe aceeasi tema, Viitorologia - stiinta a prezentului. Se putea numi foarte frumos si Viiturologia, avīnd īn vedere ca prognozele sale de-atunci, revarsate pe sub egida Consiliului Suprem al Dezvoltarii Economice si Sociale a R.S.R., au ajuns (īn) oale si ulcele. Brucan cel condescendent se-ncrunta la Herman Kahn cel capitalist si imperialist pentru ca si-a permis sa prezica pentru 2000 ca structurile capitaliste vor ramīne intacte. Nu numai c-au ramas intacte, dar s-au latit si peste noi. Lucru cu care S.B. n-ar fi fost de acord -daca ar fi fost consultat... Dar, cum spunea o vorba: nimeni nu e perect. Poate ca dīnsul gresise prefixul. Iar īn anul 3000 vom vedea, īn sfīrsit, urnindu-se de la gītul umanitatii si piatra de moara numita frica de munca. Din moment ce masina va face totul, omului īi va ramīne atīt de mult timp liber īncīt sa-si puna si-n cap. Dar la ce i-ar mai trebui cap? Noi īn anul 3000 nici n-o sa mai stim gīndi... Cīt despre anul 2000 - las’ca tot ne-om īnnoi cu ceva, care cu-n blug, care cu un lighean…

 

 

© ASALT ASSOCIATION

Nota: Īn lipsa altor precizari, drepturile de proprietate asupra textelor sau graficii publicate apartin autorilor.
(As no other details are given, the copyright of the texts or graphic work printed here belongs to their authors.)

Altair Net
 visitors on asalt sites

Observator