|
Nr. 36-37, 4 iulie 2000 ARGUMENT Continuam īn acest numar prezentarea Biografiei lui Ceausescu a lui Thomas Kunze, aparuta acum cīteva luni la LinksVerlag, īn Germania. Ziarul nostru a fost printre primele din Europa care a semnalat acest eveniment publicistic, iar comentariile facute atunci au fost preluate, nu īntīmplator, de editura germana īn recomandarile de lectura care īnsotesc prezentarea cartii, alaturi de cele ale unor cunoscute ziare germane precum Focus, Berliner Zeitung, Mitteldeutsche Zeitung etc. Din nefericire, interesul editorilor romāni īn traducerea acestui volum pare a nu fi foarte mare. O explicatie ar consta, dupa cum īmi marturisea chiar unul dintre ei, īn repulsia resimtita fata de Ceausescu. Asa cum avertizam si īn numarul precedent, pentru ca acest cosmar (sau repulsie) sa fie depasit, el trebuie mai īntīi descifrat. Acesta este, iarasi, rostul celor ce urmeaza.
REABILITARI, RELAXARE SI INSTITUIREA CULTULUI PERSONALITATII La data īntronarii sale, Ceausescu era cel mai tīnar sef de stat din Europa. Noul curs initiat īn ultimii ani ai lui Gheorghiu-Dej, desi avīnd la origine motivatii pro-staliniste, īsi arata roadele abia acum. De la bun īnceput, Ceausescu se bucura de un capital de simpatie pe care predecesorul sau nu-l avusese niciodata. Deocamdata īnsa, conducerea colectiva īn cadrul careia el avea primul loc, formata din oameni ai vechiului regim, nu arata suficient de clar distanta dintre cele doua guvernari. Ceausescu trebuia, īn primul rīnd, sa se delimiteze de excesele lui Dej, la care de fapt contribuise activ, iar īn al doilea rīnd avea nevoie de o consolidare a propriei puteri, īnca amenintata de prezenta tovarasilor de drum. Īn aceasta strategie, el se va folosi din plin de spectaculoasa campanie a reabilitarii fostilor īnalti functionari de partid, condamnati pentru tradare: Lui Ceausescu īi
reusi planul. Perceptia sa, īn exterior, era al unui aparator al dreptului si moralei,
desi īn realitate nu īsi schimbase deloc parerea asupra celor reabilitati. Nimic nu a
evidentiat mai clar ipocrizia īntregii actiuni ca «reabilitarea» lui Stefan Foris.
Fostul sef al PCR fusese omorīt īn 1946 cu o ranga de fier. Dupa ce Ceausescu īl
reabilita, asasinul lui, Gheorghe Pintilie, care traia netulburat, avīnd gradul de
general, fu decorat. Si sotia lui Pintilie, Ana Toma, se bucura de aceasta exceptie, desi
contribuise hotarītor, ca martor īn procesul Lucretiu Patrascanu, la condamnarea
acestuia.
O alta cale de a obtine capital politic a fost evolutia pe scena internationala. Iarasi, cīteva actiuni spectaculoase l-au adus pe Ceausescu īn prim planul atentiei, dintre care ar fi de amintit stabilirea de relatii diplomatice cu Germania Occidentala (care, mai tīrziu, se va revansa prin creditele acordate), pastrarea celor cu Israelul īn timpul razboiului de sase zile, dar mai ales condamnarea interventiei militare sovietice īn Cehoslovacia. Aceasta din urma, de fapt, a dat nastere unui val de entuziasm, īn urma caruia multi s-au īnscris īn PCR, unii chiar fosti detinuti politici. Īn memorialistica lor, un Paul Goma sau Dieter Schlesak amintesc de acel moment. De acum īnainte, īn Occident Ceausescu va fi privit ca un fel de cal troian īn lagarul socialist, va fi primit pe la toate cancelariile, iar creditele acordate de bancile vestice se vor revarsa catre Romānia. Condamnarea oficiala a interventiei militare īn Cehoslovacia a fost din partea lui Ceausescu o stralucita miscare de sah. Desi a pledat verbal īmpotriva interventiei trupelor tratatului de la Varsovia, Ceausescu era departe de a avea īncredere īn politica unui Alexander Dubcek. Reactia prompta a Uniunii Sovietice la evenimentele de la Praga si tratamentul blīnd fata de manevrele de culise ale lui Ceausescu arata clar diferenta calitativa dintre politica unui Dubcek si cea a lui Ceausescu. Programul lui Dubcek avea ca tel sfarīmarea monopolului politic al clicii conducatoare, introducerea structurilor democratice si delimitarea atributiilor statale de cele ale partidului. Prin sprijinirea la vedere a primaverii pragheze, Ceausescu nu vroia īn nici un chip sa-i urmeze si programul. Intentiile sefului PCR erau exact inversul celor ale comunistilor cehoslovaci. Nicolae Ceausescu dorea sa-si extinda monopolul politic si sa evite īn propria tara astfel de nazuinte democratice. Se folosi deci de politica lui Dubcek, fara sa creada deloc īn ea. Īn definitiv el nu era «un idiot ca Dubcek, care tolereaza haosul si stīrneste contrarevolutia», cum īi explica sefului politiei sale secrete. Fostul ambasador romān la Paris, Victor Dumitriu, afirma chiar ca Nicolae Ceausescu ar fi fost, īn timpul crizei cehoslovace, īnteles cu Moscova. Prin urmare, Ceausescu ar fi fost trimis la Praga pentru a-l linisti pe Dubcek, cu o saptamīna īnainte de invazia trupelor tratatului de la Varsovia, ca «om de īncredere al serviciului secret militar sovietic». Ceausescu a fost, e adevarat, īntre 15 si 17 august 1968 īntr-o vizita de prietenie īn Cehoslovacia. A semnat cu conducerea cehoslovaca un «tratat de prietenie si sprijin reciproc». Nu a scos īnsa nici un cuvīnt despre invazia preconizata, cu toate ca este putin probabil sa nu fi stiut nimic despre ea. Chiar īn iunie 1968 avusesera loc exercitii militare comune, sub conducerea īnaltului comandament al fortelor unite ale tratatului de la Varsovia, care au trecut drept una dintre cele mai importante masuri de pregatire a invaziei din Cehoslovacia. La ele luase parte si o delegatie a fortelor armate ale Romāniei. Īn afara de asta spionajul romānesc era renumit, si trebuie sa fi existat destule contacte personale, la nivel militar, īntre ofiterii romāni si cei ai altor state din tratatul de la Varsovia. Aflat īn culmea popularitatii atīt īn tara cīt si īn exterior, fara contracandidati, Ceausescu se va īntoarce la radacinile sale staliniste. Dupa vizitele īn China si Coreea de Nord, īn 1971, lanseaza asa-numitele teze din iulie, care prefigureaza turnura neo-stalinista pe care o va lua regimul īn anii urmatori. Tot acum īncepe sa prinda contur cultul personalitatii, care va degenera īn ultima perioada a dictaturii īntr-o adevarata paranoia. Chiar si
īnmormīntarea tatalui sau - Andruta Ceausescu a murit īn aprilie 1972 - se transforma
īntr-un eveniment propagandistic, transmis de televiziunea romāna. Ateistul Nicolae
Ceausescu aparu pentru prima data īntr-o biserica. La slujba de īnmormīntare celebra un
episcop ortodox, alaturi de alti 13 preoti. Cītiva observara, totusi, ca īntre
«colegii» episcopului se aflau unii pe care nimeni nu-i zarise īnainte. Preotul local
Mateescu: «Unul dintre acesti colegi, aplecīndu-se sa ridice o batista, īsi ridica
anteriul. Atunci am vazut ca purta un revolver la brīu. Mi-era de-acum clar: preotii
necunoscuti erau securisti, care trebuiau sa supravegheze totul».
DECLIN ECONOMIC, MIZERIE SI PERESTROIKA O data cu alunecarea
spre autarhie, proiectele industriale, de infrastructura sau de constructie a locuintelor
ale lui Ceausescu s-au intensificat. Speranta ca investitiile vor fi rentabile a trebuit
īnsa sa fie rapid abandonata, caci industrializarea i-a adus Romāniei īnainte de toate
o datorie externa foarte mare. Ea a fost finantata mai ales prin credite federale germane
ori americane, care au curs īn perioada cīnd Romānia parea calul troian al blocului
estic. Īntre 1971 si 1982 datoriile pe care le avea tara catre marile banci occidentale
au crescut de la 1,2 la 13 miliarde de dolari. Īn plus, economia planificata a lui
Ceausescu era foarte departe de a fi rentabila. Ea suferea de dezorganizare, indolenta,
neglijenta si nepotism, toate acestea facīnd ca īntreprinderile de stat sa produca nu
bunastare, ci saracie. Ele aveau nevoie, apoi, īntr-o masura mult mai mare de materii
prime si energie de import, caci fabricile erau pur si simplu supradimensionate. Nu
corespundeau nevoilor romānilor, ci unei viziuni a Conducatorului, care a īnghitit
creditele occidentale.
Īn aceste conditii,
situatia economica a Romāniei devenea critica. Din nefericire, solutia gasita de regim
n-a fost alta decīt īnfometarea populatiei. Potrivit artizanului alimentatiei
stiintifice, ratiile anuale ale romānilor (care nici ele, deseori, nu erau de gasit)
erau de 39,12 kg carne, 78,73 kg lapte si produse din lapte, 66,08 kg legume, 27,49 kg
fructe si 44,52 kg cartofi de persoana. Īn plus, energia electrica si termica trebuia
economisita, cel mai adesea prin īntreruperi ale livrarii. Asta īn timp ce, īn
ultimii ani ai dictaturii, ansamblul arhitectonic Victoria Socialismului (Casa
Poporului) īnghitea, dupa cele mai retinute estimari, peste 2 miliarde dolari. Pentru ultima seara a vizitei lui Mihail si Raisei Gorbaciov īn Romānia, sotii Ceausescu planuisera o cina intima, relaxata, la ei acasa. Totul era pregatit. Īn camin ardea focul, masa era aranjata dupa toate regulile etichetei. Cu toate acestea cina s-a dovedit un fiasco. Gorbaciov a vorbit īn termeni clari despre «perestroika». I-a reprosat colegului sau romān inertia, incapacitatea de a face fata unei situatii noi, īn schimbare. Elena Ceausescu īncerca zadarnic sa schimbe subiectul conversatiei. Ceausescu si Gorbaciov se certau folosind un ton ridicat. Ferestrele vilei din cartierul Primaverii fura īnchise, si īn parc se asternu linistea. Nicolae Ceausescu īi spuse cu obida lui Gorbaciov ca ar trebui sa se ocupe mai putin cu afacerile internationale, si mai mult cu problemele interne, iar intentiile de democratizare ar trebui abandonate. Replica lui Gorbaciov a fost la fel de limpede: «Ceea ce numiti la voi societate a bunastarii si a umanismului, n-are nimic de-a face, dupa parerea mea, nici cu una nici cu cealalta. Īn realitate va tineti tara īn frica si teroare, dupa ce ati izolat-o īn lume». Dupa aceasta cina otravita, ambii secretari generali stiau pe ce pozitie se afla fiecare. Cu toate acestea, stilul lui Ceausescu nu s-a īmbunatatit. Cīnd «perestroika» lui Gorbaciov a intrat īn 1988, datorita reformelor interioare, īntr-o prima criza, Ceausescu a fost printre primii care sa accentueze asupra propriei sale conceptii nationale despre socialism. Mai tīrziu, totusi, va īncerca iarasi sa-l convinga pe Gorbaciov asupra drumului sau gresit, cu ocazia ultimei īntrevederi de la Moscova, īn 1989. Gorbaciov īsi dadu toata osteneala pentru a ramīne politicos, īn limitele diplomatiei. Īn cursul conversatiei nu promise nimic, iar acolo unde ar fi fost nepoliticos sa respinga direct doleantele presedintelui romān raspunse doar cu un «ne vom mai gīndi» meditativ. Ceea ce īl izbi cel mai mult pe Ceausescu fu raspunsul laconic al lui Gorbaciov la propunerea primului-ministru Constantin Dascalescu de a stabili o īntrevedere bilaterala pentru 9 ianuarie 1990: «Oare veti mai trai pīna atunci?» Astfel, ceea ce s-a īntīmplat īn decembrie 1989, fie ca a fost revolutie, lovitura de stat, revolta populara sau interventie comandata, trebuia sa se īntīmple. La mai bine de zece ani distanta, nu cunoastem īnca detaliile, si avem sanse din ce īn ce mai mici de-a le sti vreodata. Ceea ce este īnsa mai clar pe zi ce trece este ca imperiile financiare autohtone au la baza banii murdari ai acelor zile īnsīngerate. Si, de aici pornind, banii furati indirect sau direct milioanelor de romāni prin devalizari, escrocherii, fraude, uneori chiar sub obladuirea institutiilor statului. Pare-se ca lectia lui Ceausescu a prins: un neam retras mioritic īn sine nu va crīcni nici macar la darīmarea propriei stīne.
M.T.: Avem iata abia acum
ragazul, draga Thomas, sa vorbim despre cartea pe care ai scris-o, "Biografia lui
Ceausescu", aparuta de curīnd īn Germania. Ziarul nostru a dedicat deja doua numere
evenimentului. De fapt, ce te-a determinat sa scrii tocmai biografia lui Ceausescu?
PrOEZIA VAZUTA DE UN "CETATEAN OBISNUIT" Īncheierea serialului PrOEZIA la ProTV a fost marcata si printr-o masa rotunda īn Observatorul Cultural (nr. 19/2000) de sub directia lui Ion Bogdan Lefter. La ea au participat atīt actori, regizori sau producatori implicati īn serialul cu pricina, cīt si scriitori ori critici literari. Potrivit discutiei respective, s-a dorit prin PrOEZIA o recitire si nu o recitare a poeziei eminesciene, o recontextualizare a acesteia, desi, cu vorba lui Dan C. Mihailescu, ar trebui sa vedem daca exista vreun pustan de 16 ani care a trecut acum de la Nirvana lui Kurt Cobain la Nirvana lui Eminescu. Eu īmi īnchipuiam, zice dl. Mihailescu, ca ProTV-ul īncearca sa acapareze publicul de teenager-i de la B.U.G. Mafia si ma īndoiam ca underground-ul narcoman putea sa-i atraga. La cealalta extrema se afla chiar prezentarea PrOEZIEI, īn conceptia grupului SMART, unul dintre coproducatori: Eminescu este poet national numai īn masura īn care este perceput ca fiind viu de catre cetateanul obisnuit ( ) Masura reala a aprecierii lui Eminescu drept poet national o da pulsul versului eminescian pentru cei multi. Tinta proiectului, conform prezentarii SMART, ar fi deci omul obisnuit, fie si cel care adoarme cu gīndul la un vers care i s-a īntiparit īn memorie. Daca urmarim aceste doua directii, īncercīnd sa gasim punctul lor de intersectie, vom vedea ca strategia serialului amintit ar putea fi rezumata astfel: pe de o parte un context underground, menit sa-l scoata pe poetul national din zona receptarii canonice ori chiar festiviste, pe de alta parte efectul de īnstrainare, usor de observat la telespectatorul de rīnd, fie ca acesta a fost atras, intrigat sau, īn fine, indignat de serial. Cetateanul obisnuit a reactionat mai degraba negativ, contrar asteptarilor SMART, optīnd fara a clipi pentru un Eminescu poet national, īn defavoarea unuia viu. Acest cetatean n-a retinut, de fapt, nici un vers eminescian īnainte de-a adormi, ci a fost doar scandalizat, uneori pīna la furie, de contextul undergound amintit. Cei sedusi sau intrigati de PrOEZIA sīnt, de fapt, tocmai cei cu afinitati mai mult sau mai putin clare pentru aceasta zona. Cu alte cuvinte, un astfel de Eminescu nu foloseste īn realitate decīt zonei undergound, pe care o canonizeaza, desi o data intrata īn acest teritoriu sintagma de poet national devine superflua (Eminescu putīnd fi comparat, cum s-a vazut, cu Kurt Cobain), īn timp ce pentru cealalta categorie (cetateanul obisnuit, cel majoritar) acest tip de reprezentare contribuie mai degraba, prin recul, la consolidarea soclului poetului national. Este, īn fapt, vechea dilema a Luceafarului: el poate sfinti cu prezenta sa cercul strīmt, ori poate fi invocat de catre cei alesi, dar nu poate fi facut accesibil celor multi decīt prin trivializare, ori prin recul la aceasta. Mentinerea īn acest paradox, neremarcata de catre nici un participant la discutia amintita, pare sa fie meritul principal al serialului PrOEZIA. Cu totul straniu, apoi, mi se pare si faptul ca nimeni dintre cei prezenti n-a ridicat problema titlului serialului (Oana Pellea a amintit, totusi, ca titlul l-a dat dl. Nicolae Manolescu ), desi multi stiau ca asa se numeste si volumul Proezia, aparut īn 1996 si semnat Mircea Tuglea. Īntr-un protest din martie anul curent adresat avocatilor ProTV, la care nu s-a primit nici un raspuns, acesta scria: Alegerea unui titlu omonim cu cel al volumului meu poate deturna sensul dat de mine acestui concept (Proezia) catre zona publicitara. Īn aceasta situatie, sīnt practic obligat sa īmi exprim pozitia. Tin sa precizez ca protestul meu nu implica īn nici un fel aprecieri cu privire la calitatea artistica a emisiunii respective. Curios este ca atīt ProTV-ul, cīt si cei prezenti la masa rotunda amintita, trec complet sub tacere problema mai sus pusa, desi o cunosc foarte bine. Poate ca, īn aceste conditii, nu ne mai ramīne altceva de facut decīt sa asteptam un alt volum de versuri semnat MT. Nu de alta, dar sa vedem īn cīt timp va deveni acesta emisiune la ProTV!
SLAVII LATINI Pe prima pagina a unui
ziar gratuit din Roma, subintitulat jurnal de strada al oamenilor fara adapost,
gasesc o caricatura aparent haioasa, cu trei cersetori la un colt de strada, dintre care
unul are atīrnata la gīt o pancarda cu Mi-e foame, altul cu Nu am loc de
munca iar pe a celui de-al treilea, īn fata caruia s-au adunat o gramada de bani, e
scris: Vreau sa ma īntorc īn Romānia. Titlul acestui neīndoielnic inspirat desen
este: Nu e vina nimanui!.
CINE MAI PARFUMEAZA CADAVRUL Se īntīmpla, īn copilarie,
sa-mi petrec vacantele la bunicii din Turda. Dupa saptamīni de hoinareala pe dealurile
din jur venea timpul sa trimit o scrisoare acasa, lucru care ma punea mereu īn
īncurcatura deoarece nu aveam mai nimic interesant de povestit parintilor care, evident,
erau mai putin interesati de numarul de ciori pe care le-am identificat pe turla Bisericii
Reformate cīt de progresul meu īn domeniul temelor de vacanta. Evident, pīna la proba
contrarie, nici nu-mi trecea prin cap sa ma ating de manualele odioase care cascau uscat
prin ungherele casei. Ma duceam īn sufragerie, īmi asezam trei foi īn fata, ma puneam
pe gīndit. Treceau cīteva ore īn care īmi construiam alibi-ul, iar īncrederea īn
puterea mea persuasiva crestea odata cu numarul de rīnduri si pete de cerneala
asternute-n scrisoare. Singurul care-mi tulbura elanul era bunicul. Se uita peste ochelari
la moaca mea transpirata si-apoi lasa īn aer cuvintele: minciuna, minciuna, cum sa te
fac eu cīt mai frumoasa si mai lunga? Īntīmplarea a facut ca acel decembrie
sa ma prinda tot īn Turda. Dupa euforie au urmat cīteva nopti palpitante īn care tineam
luminile stinse ca sa nu-i stīrnim pe teroristii ce, potrivit canalelor mediatice,
goneau pe līnga casa noastra, pe drumul Clujului. Auzeam rafale īndepartate de arme;
iesind pe strazi ai fi zis ca se toarna un film de-al lui Sergiu Nicolaescu iar masinile
militare se agitau de parca ar fi candidat la Miss Univers. Zvonistica mediatica ne-a
tinut fara apa o zi īntreaga, pe motiv ca izvoarele ar fi fost otravite. Trageam sperante
sa merg la Bucuresti, unde se facea adevarata istorie, iar bunicii trageau si mai
vīrtos obloanele ca sa nu-si prapadeasca nepotul. Circumspectia cu care au privit dīnsii
evenimentele de atunci, euforia echilibrata din primele zile si lipsa de īncredere tot
mai pronuntata īn liderii de opinie aparuti mai apoi, mi se contureaza abia acum limpede
īn minte. La 17 ani vedeam mult mai abrupt. Īn afara spiritului de rebeliune specific
generatiei, eram lipsit de acele resorturi fine care alcatuiesc neīncrederea ancestrala
romāneasca fata de tot ce se-ntīmpla sub ochii nostri. Lipsa de entuziasm mi se parea ca
e adevaratul factor frīna al neamului meu, virus identificat de Cioran sub forma
spiritului de atenuare ce fractureaza vīrfurile axei istorice. La 17 ani nu te
intereseaza stiinta supravietuirii, riscul este īncununat de virtuti si elanul e mai
important decīt rezultatele. Ma gīndesc acum, cīnd se discuta atīt de cinic despre
evolutia inegala a nationalei de fotbal la europene, ca teama si spiritul defensiv sunt,
īn fapt, reflexe nationale ancestrale pe care nici un antrenor nu le poate cizela. Nu
putem imputa nimanui aceste caderi metafizice. Revenind la cei zece ani scursi dupa acel
decembrie, as putea īnsira o lista cumplit de lunga cu tepele, suturile si tunurile
pe care romānii le-au īncasat atīt īn plan politic cīt si-n materie de inginerii
pecuniare. Aceasta lista ar contrazice consideratiile de mai sus, pentru ca fiecare
escrocherie nationala a fost pusa pe seama credulitatii si, deci, prostiei romānului. Eu
cred, īnsa, ca -atīt īn materie de reflexe economice cīt si īn privinta celor
politicesti- romānul nu a avut de ales. Pīna īn 1996 s-a spus ca romānul voteaza cu
furca. La fel s-a spus si dupa ce a ales schimbarea. Ca cele doua afaceri s-au dovedit la
fel de perdante nu mai conteaza: masina de vot trebuie sa mearga. Dupa prabusirea FNI au
venit tot felul de experti care ne-au rīs īn nas: lipsa de educatie economica etc., de
parca-n academiile de economice te specializezi īn masuri punitive fata de pirati si
haiduci. Desi, la cum circula banii pe la noi, ar trebui ca, īn loc de diplome, sa li se
acorde absolventilor centura neagra īn economie
Daca, dupa atītea tepe, īnca mai
īncercam, e doar o forma de vitalitate -greoaie, sceptica, dar manifesta. Romānul o va
lua iar si iar de la capat īn aceasta īnaintare chinuitoare, pentru ca nu are de ales:
sinuciderea nu intra īn naravurile ortodoxe. Tocmai aceasta este si miza mitomaniilor
mediatice: ingineriile pecuniare dubioase vor tine atīt cīt va tine si pofta noastra de
viata. Aceasta este si miza agentiilor de publicitate, a caror sarcina este de a face doar
ca minciuna īntreprinzaretilor sa fie cīt mai frumoasa si mai lunga
Nota: Īn lipsa altor precizari,
drepturile de proprietate asupra textelor sau graficii publicate apartin autorilor.
|