EMILIAN AVRAMESCU

AM ADORMIT ĪN VIS

 

***

dimineata s-a īntīmplat ca si ieri
īn fereastra cu pietoni
care stranutara grabiti pe trecerile de pietoni
si cartile de pe tarabe
care se vīndura necitite la tarabe
īn tramvai o blonda mi-a facut cu ochiul
si m-a visat pīna la prima
pacat ca trebuia sa cobor
dar ea
ea era frumoasa – i se citea īn priviri un siropos roman de dragoste – atīt era de frumoasa
pacat ca trebuia sa cobor
cel putin o treapta ierarhica
pe strazile pavate īncepuse sa ploua
si ma grabeam

 

***

lumea amanta plictisita
ma saruta cu ochii deschisi
īntre mine
spatii largi
de manevra
probabil ramasitele unei discutii
despre o seama de aspecte ale mortii cotidiene
cuvinte rostite demult
prin tragere la sorti ma īmbat
si-adorm tīrziu cu mine-n gīnd
ma trezesc īn visul unei femei despre o tara galbena
iata - īmi zic - īntr-un univers concentrationar nici boii nu trag
si īnjur

īn jur e liniste
numai doua bezmetice clipe
se dau cu capul de ceasul mortii

 

***

am despartit noaptea īn bucati mari de piatra
si pīna tīrziu ne-am privit printre rīnduri
femeile noastre plecasera demult
pierdute īn visul cel mai adīnc dintre toate
cuvintele se facusera vin
pe strazi treceau locomotive cu abur

si undeva
īn cerul gurii
Dumnezeu īmpartea silabe era secolul XX
era dimineata
era fum ca-ntr-un poem

 

***

iata-ma sunt eu
īmi strecor nedumerirea īn ochi
am o vedere periferica buna
ma mir de la dreapta
pīna departe
la stīnga
de sus īn jos
atīt de jos uneori
ca nu-mi mai recunosc pantofii
ma orbeste misterul acestor pantofi
calcīnd cu mine prin baltile toamnei
īmi pun lentile proaspat slefuite
ce bine īmi strecor nedumerirea īn ochi.

 

***

eram suparat
pe ceasul meu de mīna
de la mīna mea dreapta
enervanta (recunoasteti) aceasta masinarie de masurat ireversibil
apropo
spunea cineva
ca-ntr-o secunda īncap atītea clipe
īncīt l-am crezut
dar nu-i adevarat – i-am replicat īntr-o zi –
noi nu clipim cu secundele
noi clipim din ochi
din beculetele bradului de craciun
din cīnd īn cīnd
si din motive fiziologice
dar ce-ti pasa tie
ca o imposibila masinarie
de masurat ireversibil
ne cīnta ne cīnta ne cīnta

 

***

ramīi aici amice
īn lupta aceasta cu prescriptia extinctiva
unii si-au gasit vocatia altele
si-au pierdut virginitatea prin casele de amanet ale ibovnicilor ce frumoase sunt oile acestea si ce albe pasc ele florile raului pe pajistea realitatii ramīi amigo my friend - pe la cinci o femeie trece tropaind pe acoperisuri
pasii ei se pierd dezordonati īn amurg - mai tii minte visam
cum cineva ne serveste destinul la pat
framīntam īn palme o metafora desucheata
o tīrfa de metafora tītoasa lasciva si proasta suferi gheorghidiule si dragostea nu e decīt o moarte care nu dovedeste nimic moartea-o axioma orbecaind printre sisteme limfopoetice si īn rest tramvaie
agale troncanind prin viata mea de dans desantat filosofie de decolteu īn cautarea cautarii
hai ser ami trage usa lumii dupa tine ceata
e o pisica de diamant noaptea aceea ar putea exista cu adevarat

 

***

īn rest visezi pur si simplu

uzucapezi bezmetica iubiri fara-nceput
faci liniste īn spatiile interplanetare
īntre meninge si epifiza
peste ultima mea idee filosofica despre moarte

uneori
cīnd ploile toamnei tac analfabete
te plimbi: pescarie centru gara

sub soarele amiezei esti frumoasa fara ultima ta idee filosofica despre mine

***

ba! zicea papay
mīine am examen
au adus o chelnerita noua la melgalu
hai s-o bem la o bere
sīnii ei latra la luna īn fiecare noapte o sa īnnebunim cu totii

si ea se apropia sfioasa
era fardata profund pīna departe chiar
īl citeste pe kant si bea ceai de portocale - gīndeam noi - altfel nu se explica domnisoara domnisoara noi vrem sa ne-mbatam
aici e tīrziu e cald e liniste sunteti atīt de frumoasa

dupa-amiaza se tolaneste peste oras
se īntrevad atītea discutii neterminate
barbosul din colt si-a rontait īn pahar si ultima idee

 

***

ea strabate orasul
pe strazile pavate īsi duce īn lesa ultimul amant
prin aerul toamnei se revarsa mereu frunze copaci biciclete inoxidabile se astern la porti mosnegi stacojii ore lungi plicticoase trecatoare imaginea ei se pierde departe printre semne

atunci īnteleg ca nimic nu se mai poate īntīmpla

si o cauta

 

***

mīine te dau īn maxi-taxi īti cumpar orifleimuri si sandale din piele īntoarsa
o tempora o mores - striga revoltati filosofii cartierului - unul s-a sinucis pentru ca era sa moara

la fereastra ta cersetorul cu picior de sticla a-nceput sa cīnte

 

 

 

© ASALT ASSOCIATION

Nota: Īn lipsa altor precizari, drepturile de proprietate asupra textelor sau graficii publicate apartin autorilor.
(As no other details are given, the copyright of the texts or graphic work printed here belongs to their authors.)

Altair Net
 visitors on asalt sites

Observator