GRATIELA POPESCU

RETETE DE FAMILIE POPESCU

[nu va īmpietriti sufletul!]
lui Cristi

cānd moare un poet tānar fiecare cetatean
sa fie obligat sa scrie cāteva rānduri sa mearga
īn biserica sa le citeasca acolo.
sa lase sub cortul sau gaurit un delicat
sentiment apocaliptic al poetului sa-l adaposteasca si deasupra
sa-i culce un sentiment proaspat de-al lui
sa functioneze ca un palimpsest sufletul curatat
de rānduri uzate
neloiale. sa īnceapa
un cāntec triunghiular patetic
o cantoneta sa-i caute fotografia
sa-si aseze ridurile peste cele ale
poetului. Daca nu-l cheama Popescu
sa scrie o cronica apocrifa a familiei
cine e cu sfera ne-mperecheata sa dea o petrecere
pentru vreo doua-trei corpuri ceresti
luminoase si la sfārsit sa se recunoasca
ipohondru ipocrit idolatru iresponsabil inegal
sa lase jos scutul sub care mai balaceste
o incertitudine
sa trimita cāteva din zilele lui
neguros scripturale la concurs.
sa fie afectiv!

***
[sarutul tau textualizant]

pāna cānd aerul īncepe sa tipe īnvinetit
pe gātul meu unde canibalice
fonemele explodeaza cu intensitate egala
ma privesc distrate din limuzine luxoase cānd se combina
prin mai stii ce hierogamii sterile textele
emancipate cu perspectiva lor infinita absorbanta
gonindu-te de la unul la celalalt
feministe cu banderola alba pe māneca
ma viziteaza pietroase Cuvintele! doar oftez.
ne-articulata sunt cu tine!
d-lor, penibila aceasta sedinta īn care ne tot
īnvārtim capetele dupa meteoriti
lefuri holograme doar sarutul tau
dupa care zile īn sir nu pot vorbi si māzgalesc
peretii oficiali cu ideograme.

si iarasi nu pot ramāne decāt niste cuvinte
care sunt ale mele.


* * *
[ingrata mea elocventa]

fraged limbajul feminin pāna la crocant cu buzele moi
arcuite pline noaptea se strecoara umbre unduind tiranic
din solduri cu miros de alge Vanderbilt bronzate graseind
blonde se despletesc se scalda mondena simili-proza
prietenoasa (ca marea) īntr-o mica masura 36
ce toc cui rezoneaza asfaltul nelamurita
noaptea atārnata de bratul tau cānd toti luminau
cu ochiul din ceafa īn spatele perdelelor fosneam
de frica ta versificam spatiul singur mergānd īntre noi
zabrelindu-ne cu priviri absente scriptorasa?
mai refac o data drumul nostru! Poate dispare camuflajul
sa te gasesc fluturāndu-mi un zāmbet īn coltul buzelor
ca un fluture.

Cum sa egalizez lumile prin care trecem concentrici īn spatele
Fiecarui cuvānt ecoul fioros pantagruelic.


* * *
[privirea ta]

transoceanica m-a legat
īntre patru pari īn gradina botanica ametita
cu fata la rasarit. cu o seara mai sus
m-am trezit. fugisera
spre alt continent cardinal privirile tale
de ferometal
brutala īncinsa torturānd-ti mental iubitele
frazam mecanic infernal intensele tale
priviri de ferometal
ERROR BOOK MADE.
uneori imponderabila alungāndu-si codurile
dragostea ta suplimentara trece
prin filiera mea binara ce seara! (tocmai deturnam un tramvai)
cam voluntara sunt ambietata sunt revolutionara
exaltata te citeam! īnca o gara īncepe circuitul
liber al cuvintelor sexy īn natura
īnnebunesc
īntr-un timp tacut racoros.

* * *
(domenica)

vānzatorii de vise planteaza canabis
amanet pentru urmatoarea recolta de cereale
rād isteric ultramarin ultima moda pe Corso (cu valuri)
bārfa ca o gaura colectiva imensa
pulsānd statisticile arata ca oamenii
nu se mai casatoresc si totusi īn urbea noastra miresele
lesina pe rupte sughitānd de emotie
la strānsul darului


* * *
(aiuritele timpuri bune)

hai sa ne uitam cum cānta ploaia MOTAN
ti-a crescut coada verde suprarealista
haituita de leoparzi urechea noastra ascutita
roz creste usor īntr-o lespede adormita.


* * *
(caminul kafka)

departe de casa
acest sunet flamānd de carne prajita a noptii
acest urlet care gāndeste teama adunata īn mormane
de gunoaie cu falci hip-hop
funeraliile lipite de gurile
rāzānd opulent ale comesenilor
travestita treceam
īn coturni
cu bratele pline de fascii.


* * *
(acum 20 de ani īnvatānd sa mor)

īi spusesem
solemn si opac īntr-o seara īmbracata īn pardesiul scurt
de supraelastic violet sub becuri cu lumina bolnava
violeta patrunsa de importanta sonor lui tata-mare
«poate vreau sa mor»
cānd īmpingeam un carucior cu papusa mea favorita
«sa nu mai spui niciodata asta» a zis el
strāngāndu-si aripile la piept si murind
īn cāteva zile.


* * *
(lui Mircea Nedelciu)

tineri
frumosi
mai alearga prin camasa alba īn sāngele
ca ZMEURA DE CĀMPIE
īn fiecare dimineata de lucru luati cu chirie
de strazi
case
poduri pentru cosmetizare si animatie
fara sa fim platiti fara registre de īntretinere
nimic nu ne mai apartine strazile
casele
podurile
ele doar ne īmprumuta pāna gasesc un chirias
mai bogat
vis optzecist


* * *
(sa iubesti!)

sa iubesti! Cu o māna īn afara
ordinii firesti a lucrurilor
sa fii frumos ca un corb
īn fata ofiterului starii civile tacticos
sa-i raspunzi din cinci īn cinci minute alternativ
voluptatea! e īn alta parte un deget īn plus
pe rana cu miscari circulare
sa te nasti īn lupte de strada
sa ai ceva din sufletul mortilor calator
sa ai un grad de sinceritate sau de coerenta
a sentimentelor
sa dispretuiesti īmparateste
ceva dintos necesar si organizat
sa te revolti īntr-o īnversunata
stare de gratie Graziella!


* * *

nici o clipa īn plus
peste umbra nemultumita a īndoielii tale
se mai aseaza un prieten mai cobeste un tren personal
īti marturisesc tristetea falezei cu corbi tangoul
acelui cuplu celebru pe Wall Street
īn pelerina de ploaie īncepe īncet arcuit dansul
indienilor Sioux
valul mareic de sānge si caldura. fugi!
Īnca o data mersul meu usor cu podoabe grele
De curte franceza atāta bun-simt gretos despre
Cāt de bine aratam
Īn ochii celorlalti,
Femeile cochete nu fac niciodata asta cunoastem reteta.


* * *
(sufocat de canicula)

īn dimineata asta cānd cerul s-a instalat comod
īncaltat doar cu o sanda LIGHT!
Fluiera vāntul surāsul meu redundant
Īn spatele perdelelor de buruieni īnzdravenind
Mierea dulce galben estompata ca o amintire LIGHT!
Masina de razboi, Michelle, māncānd cu pofta mastodonti
(morti īntr-o mizerabila marti-mandragora marginalii)
īn sānge LIGHT!


* * *
(ultimul poem)

putina liniste īnainte de a parasi
aceste rānduri la capatul dinspre miazanoapte.
Cāta iarba īnfometata ca o femeie
Sub blanc
Īn spatele acestui timp dresat
[te rog te rog te rog cu urmele ranilor noastre]
pasari cauta orizonturi fatale.


***
[oh! ah!]

(oh) anima-mi grea fara
ideea ta
din oglinzi cabernet rasuciti īn stilet pitecantrop
cu peruci pudrate simtamintele mele
degringolate imponderabile implicate
(ah!) gurmand acest veac barbatesc
orbesc orbesc
orbesc te iubesc
te iubesc te iubesc
linsata sub barbile poetilor vacaresti.

 

 

© ASALT ASSOCIATION

Nota: Īn lipsa altor precizari, drepturile de proprietate asupra textelor sau graficii publicate apartin autorilor.
(As no other details are given, the copyright of the texts or graphic work printed here belongs to their authors.)

Altair Net
 visitors on asalt sites

Observator