MATEI ALEXANDRU

FEMEIA - SAFARI

«You gave me hyacinths first a year ago
The called me the hyacinth girl»

T. S. Eliot - The Waste Land


Deschide cartea cu poze,
Rezervatia Ngoro-Ngoro se va asterne la picioarele tale
Sub un imens boabab batrân se adapostesc salturi de antilope vargate
Antilopele gnu, pasarea secretar, porcii spinosi si babirusele si
facocerii si atâtea alte animale
din jocul nostru de carti «Animale de pe continente»
Un strut african speriat ca puiul nu mai iese din ou
Iar sute de flamingo rosii au aterizat pe masuta neagra
Unde dorm ca niste pensionari
feriti de pisicile mari si de leopard.

Dorm lenevosi leii, dorm sub un copac, Mensahib,
au coborât de pe partea zeitei Ishtar
trebuie sa te apropii de ei fara sa te simta,
venind din directia opusa vântului, peste savana
trebuie sa ucizi leul,
altfel femeia cea alba cu care ai pornit în safari va râde,
din toti pre-molarii ei simetrici, albastrui,
siretul castii-i atârna neglijent peste umeri,
trebuie sa ridici vârful carabinei spre cer,
o singura data sa latre hienele ascunse în teava,
si zboruri frânte de pasari sa anunte ca glontele a parasit
locasul lui ghintuit,
leul cel tânar sa se prabuseasca în firul de apa subtire,
purtatorii de pusti vor ridica în aer bratele,
Hemingway va ofta acoperit de paturi groase,
un foc de tabara se va stinge
lânga excrementele pietrificate ale rinocerilor
si a unui cadavru ramas fara corn,
numai vârfurile umerilor tai vor straluci sub camasa subtire,
sângele meu misca în ritmul pulsului tau greu ca pamântul,
mâinile si picioarele tale sunt reci,
alergi catre leul cazut
si-ti masori palma mica în laba lui uriasa,
si parfumul tau frantuzesc
ajunge la narile parintilor lei care se reped ca un urlet spre tine,
vin în galop cu cozile lor zbârlite de groaza
carabina loveste tarâna în jurul lor fara sa-i atinga
sar prin aer ca niste himere, întrupati din nisip
poetul Rimbaud zâmbeste lânga o gramada imensa de fildesi
Dar apoi îmblânziti se tolanesc în poala ta
Îmblânzitoarea de lei
Cea care ma privea atât de crunt când eram mic
Si auzeam la circ pleznind din bici
Frumoasa mea îmblânzitoare.

eu scriu un poem despe Savannah, iubita mea femeie a nisipurilor
care asteapta ploaia lacrimilor mele
sa stropeasca tarâna si singurul scaiete sa moara într-o floare
cu iubita mea cea devorata de lei
studenta Jasmine, studenta cu par de iasomie
învelita în rochii negre si lungi
cu care povesteam The Short Happy Life of Francis Macomber
amirosind parfumul «Sublime» chez Nina Ricci
aghezmuindu-ne cu sampanie într-o camera de camin
povestind despre Baudrillard, Sorin Alexandrescu si Jaques Derrida
pentru ca dupa câteva minute sa ne zvârcolim plictisiti sub patura ta
desenata cu tigri si vulturi
a-nghetat în poem chipul tau
poza la minut cautându-mi buzele pe treptele Tribunalului
paltonul tau rosu cu gluga tremurând pe sub geamul Bancorexului
Parul tau proaspat spalat care miroase a plante
Gândacii din camin care recita poezii patriotice
Suntem împreuna, ton mec a toi, si tu femeia safari
the hyacinth girl
Asculti cum Father McKenzie îsi tine fata de ceara
într-un borcan dupa usa
Asezata turceste pe patura fumezi Pall Mall,
americanii pronunta Pel Mel,
Din dulapul de haine iese un taior din levantica
Cititori, deparazitati-va creierul,
Aprindeti-va noptile-n cap, cetiti-le noaptea
O sa jucam apoi «Animale din contingente».

Doar atât a ramas din haloul femeii safari
Cu buze senzuale ca amintirea yahooilor, a oamenilor cai
Au disparut toate pretentiile tale intelectuale
S-au spart toate sticlutele parfumurilor cu care te dadeai.

As vrea sa deschid o fereastra în interiorul mintii tale
Sa pot umbla la directoarele si fisierele sufletului tau
Sa pot sterge memoria RAM pe care se conserva despartirea noastra
Sa pot înlocui fonturile bold cu cele aldine
Numai în interiorul acestui program mai sunt singur cu tine
Visând elefantii ucisi în picioare de braconieri cu jeepuri si carabine

Deschide cartea cu poze, tu fata, tu frezie, tu clopotei albastru
Arata-i ursuletului de plus un strut speriat care cloceste-un ou
Femeile africane numai dinti, care-si lungesc gâturile cu inelele de aur
Si trecând printre pisicile uriase care-ti manânca din palma
Tu, femeia safari, gândeste-te la cei cu adevarati si singuri
All the lonely people
Care se hranesc cu orezul strâns de pe jos în biserici
dupa ce nuntile s-au încheiat.

 ÎNTRE DOUA TEXTE

Stau între doua texte lungi cât doua stepe.
Departe, unde orizontul începe sa miroase a moarte, un kirghiz fara dinti mulge în doniti de
lemn iacii salbatici.
Însusi Dalai Lama îmi face semn sa scriu acest poem.
Suntem în Tibet, aici cerul poate fi atins cu mâna.
Trec pe drum calugari budisti scuturând clopotei.
Iurta ta te mai asteapta înca, sa-I treci pragul, goala.
(Aduceti-va aminte de ea, cea îngropata între doua texte lungi cât doua stepe.)
Prin tufisuri, oasele taranilor contrarevolutionari au prins reumatism, îngropate.
Din camioane coboara flacai care-si bat palmele de genunchi si care se aliniaza
pentru a completa plutonul de executie…
O împuscatura, iacii nici nu mai întorc capetele, iar taranii le-au pregatit în cani
de aluminiu laptele cald, abia muls.
Numai ciupercile si-au vazut catifeaua patata cu sânge si plâng.

Într-o seara te-au luat si te-au dus, te-au asezat pe burta în camion, împreuna
cu celelalte femei gravide din sat si ti-au cerut sa tii mâinile apasate pe nori
ti-au cerut sa te lege la ochi, dar tu ai refuzat, spunând ca vrei sa privesti groaza în ochi.
Numai Dalai Lama te-a sarutat pe frunte, numai el ti-a auzit rugaciunea din urma
Si-apoi fruntea ta s-a pravalit printre muschii înfloriti, în stepa de fum.

Dormi între doua texte lungi cât doua gropi comune.
Serpasii urca încet pe muntele lor care, cred ei, este temelia lumii.
Daca esti atent, poti citi în pâraie poemele pe care pastravii le deseneaza
Mustatile lor.

Stau între doua texte lungi cât doua stepe si nu stiu pe care s-o descriu prima.
Dincoace începe stepa de cenusa, care se termina lânga Sarajevo, unde sticlesc lunetisti izolati
printre brazi. În tufisuri, printre mine antipersoana, se ascund fragii salbatici. Trec cerbi
Mutilati pe care ciutele stinse îi cheama din paduri.
Aici scrisul are un iz de groapa comuna si pe deasupra foii au ramas efectele personale:
o curea, un arc de ceasornic, o casca sau un scutec. Pampers. Printre bombe, femeile merg la
coafor. Vârsta fetitelor violate scade mereu. Soldatii se amuza împuscând babe. Pe un stâlp de
telegraf zâmbeste un afis electoral uitat în acest razboi mediatic. Nimeni nu plânge. Tu ai
plecat într-o zi sa cumperi gaz din oras si de atunci nu te-ai mai întors.

Zâmbetul tau ma priveste din oglinda, din fotografia de nunta, din volanul rochiei
Tale, din literele negre ale ultimului bilet scris cu o carioca.
Am sa te astept lungit în sezlong, va ploua peste mine cu ziare ca niste frunze mai mari,
În jur vor rasari deditei vineti, viespile în craniul meu vor face cuib iar eu
Îngropat în ziare, neputând sa vorbesc si sa scriu, voi sta între doua yexye ca doua lacrimi
Negre ca smoala.
[…]

 

 

 

© ASALT ASSOCIATION

Nota: În lipsa altor precizari, drepturile de proprietate asupra textelor sau graficii publicate apartin autorilor.
(As no other details are given, the copyright of the texts or graphic work printed here belongs to their authors.)

Altair Net
 visitors on asalt sites

Observator