LORENZO MIGLIOLI

RA-DIO
traducere din italiana de Camelia Dedu

RA-DIO

lui Philip K. Dick

    Simturi. Inter-senzorialitate. Difuzie.
    Trans-senzorialitate. Conexiuni subvocale. Activate. Colorare. Pigmentare. Activate.
    Microescoriatii. Micromomente de re-celularizare. Metabolism. În re-accelerare. Re-trezire operativa. Re-întoarcere functionala. Linii K amnezice. Activate. La microtimp. Micro-configuratii de foarte scurta durata. In-di-solvabilitate. Straturi. Supra-straturi. Uniframes in-re-formare. Transframes. Idem. Capacitate eufonica. In-re-structurare. Amestec eufonic. In-re-ducere. Re-cuantificare zgomote primare. Activate. Instructiuni geno-feno-meno-logice. În programare. Structura conductoare. Slaba. Reactie insuficienta. Suport perceptiv. Activat. Perceptie naturala de 27%. Perceptie artificiala de 73%. Ochi deschisi. Urechi-auz re-activate. Pipait întrerupt. Miros re-activat. Circulatie aproape optima. Pipait în continuare anulat. Lichide crio-homeostatice: aleatorii. Gust non-neutralizat. Nivel procentual maxim. A-re-functionalitati. Perceptie artificiala de 56%, 52%, 50%. Subiectul este în masura sa suporte cel putin jumatate din procesul operativ. Reactivare configuratie centralizata. Doar cea receptiva. Inertie re-ordonata. Generare transpunere. Parcurgerea e rapida. In-put liniar activat. Simulare rotationala accesata. Efect panoramic. Activat. Pelicula inerta. Functii în re-normalizare. Perceptie artificiala constanta de 50%. Pipait 5%. A se mentine invariabile. Slab semnal de endo-inter-reactie la nivelul de control. A se începe re-activarea sistemului central de alarma-control. Re-structurare senzoriala a configuratiei-constiinta. Începuta. Pipait 7%. Reactie 8%. A se întrerupe. A se pregati dispozitivul bio-filmic la timp. Superviteza. A se reduce perceptia artificiala la 45%. A continua fluxul hipermarcat al realitatilor vizuale. A se produce senzatia de para-amnezie. Înainte de a se re-memora. Bio-film în faza enzimatica. A se conecta. Nanocavitati. Activate. Substitutie reusita 91%. A se re-intro-duce nanomolecule. A se apasa butoanele de oprire. Nanofortele de acostare. Operatiune încheiata. 100% re-structurare pura. A se activa nanosoftware-ul. Bio-film informational activ. Nano-dializa definitivata. Reactii sub nivelul de control. Capacitate fotonica de inter-relatie. Suspendata. Fotosinteza partiala neacceptata. Zone bio-vegetale ne-re-cunoscute în totalitate. Bio-vectori nano-programatori nefunctionali la un feedback de 13%. Înca 5%. 1%. Optim. Re-activare. Sistematizare relativa: activata. Biofotosinteza: operativa. Sistematizare situationala. Activata.

RA-DIO CONTINUA…

    Cable 3 vazu un pseudo-geam în fata dispozitivelor optice endogene ale specializ’actiunii personale. Trai un imp’act senzitiv ciudat, cînd fara ca vreo tija sa fluture prin aer fu deplasat înainte de a intra în suspensie crionica. Acum se producea ceva care îl bloca, ca o realitate întrerupta, alimentata de alunecarea neregulata, acolo jos, în eso-real. Parca ploua acid în mintea lui, ca un parbriz fara stergator. Avu un simptom suspect – în cuprinse un soi de sfîrseala lichida. Întelese putin dupa aceea ca îsi recapatase cunostiinta, activata fara aplicatiile primare, si ca repunîndu-se în functiune putea în orice moment sa aiba probleme cu sistemele prea complexe. Revenise cel putin la nivel controlabil, si asta putea însemna doar un singur lucru: fusese trezit si restructurat sau se gasea în situatia de a fi. Lumea eso-senzoriala astepta sa capete viata o data cu el. “Eu sînt zeul contextual al perceptiilor mele, daca eu le înregistrez ele sînt înregistrabile, deci functionale, deci reale”. Gîndise el acest lucru, sau era o indicatie de la baza de control a constiintei, care-i sugera asta, si în ce scop? Încerca sa se miste, dar era ca si cum ar fi dat ordine unei pietre ne-bio-nanovitalizate. Încerca sa vorbeasca dar fu chiar mai rau. Nu putea decît sa inhaleze atmosfera-ambient. Putea chiar sa auda. Un usor suierat patrunse prin învelisul neo-cyber din biolitoniu, inventie de ultima ora a strategiei evolutive pentru dotarea tehno-armatelor de colonizare a multi-versului. Informatiile începura sa se selecteze în endo-creierul sustinut de nano-sinapse bio-mecanice. Configuratii con-formante sub modulul de imagini antroperceptibile luate în ansamblu, cu viteza redusa la standard uman. “Ciudat, ma trateaza ca pe un om…”, gîndi Cable sau îi fu indus gîndul acesta. Un conglomerat fonematic i se configura în endo-centrii de vizualizare, stralucind ca o borna, indicînd directia inter-satelitara, si fonemele aratau o configuratie semantico-sintactica care, într-o masura sau alta, în traducere libera, suna astfel: vacanta. “Sînt în vacanta…?!?!? … As mai dori info…” Alte con-figuro-cuvinte i se materializara în fata, sau mai degraba în spate, sau chiar risipite în aparatele senzoriale. La drept vorbind nu era un lucru usor sa-l zapaceasca; si îi spuneam cam asa: “Ai obtinut punctajul maxim-recompensa în batalia C21-Aria Verde. Ai fost foarte util în proiectul Re-Univers a Colono-Restructurarii sistematizante a Antropo-Galaxiei. Ai cîstigat o vacanta pe planeta de origine. Te îndrepti în acea directie”. Pseudo-parbrizul se ridica. Cable 3 vazu interiorul navei-foetus. Totul era imitatie de piele umana auto-reprezentata într-o forma dinamica, adaptabila, moale, primitoare, realizata dupa bio-nano-tehnologii extrem de sofisticate. Fu ridicat ca un corp-masa de mecanismul de eso-miscare care opera totul, ca si cînd acesta ar fi fost dirijat de sisteme decizionale care însa nu erau incluse direct în bio-structura. De fapt, descrierea era foarte aproape de realitate. El era, practic, hetero-directionat. Oricine trebuie sa apartina unui sistem, altfel nu exista. Se trezi facînd un pseudo-dus de informatii sterilizante, care eliminau bacteriile, destructurîndu-le esenta bacterian-existentiala si informationala. Erau anulate în mod paradoxal: informatii contradictorii devastau sistemul lor strategic de supravietuire. Se pomeni luînd un info-mic dejun, în timpul caruia sistemul metabolic primi info-comestibile dintr-o friptura consistenta, din cafea, din fructe. Vazu ca primeste un info-vesmînt care se modifica în functie de miscarile pe care era constrîns sa le faca. Îmbracase un întreg sifonier virtual, selectionat în functie de context. Un alt conglomerat ordonat de foneme îsi facu loc atunci în capul lui: TERRA! O perfecta simulare emotionala se activa Cable 3, care era pe punctul de a se întoarce pe planeta de origine, cea interzisa pentru 99% din populatia re-universului, si el, John Cable Cult 3, tehno-razboinic de prim rang, era pe punctul de avea acces la asta! Drace! Consulta sistemul de scanare pentru a verifica gradul de compatibilitate cu celalalt sistem, cel terestru. Nivelele de acceptare si inter-schimb erau rezonabile, neproducînd însa nimic în avantajul sau, caci planeta se comporta ca si cum ar fi luat decizii autonome, naturale, inadecvate antropo-re-universului. PaleoTipic. Acest lucru îl facea Cable 3 vulnerabil, dar pîna la urma era în VACANTA! si putina relaxare îi prindea chiar bine. Ah! Se conecta la rememoratorul liniar, pentru a primi informatii despre sintaxa umana, era în VACANTA! si voia sa o petreaca dupa natura de origine, aceea filogenetica, chiar ontogenetica (dar era chiar asa? sau îi placea sa se joace în acel fel?), dupa respectivul sistemul de sens lingvistic, cel corespunzator. Din punct de vedere comunicativ era învechit, dar placut; a vorbi prin intermediul fonemelor era ca a te deplasa cu automobilul, ca a naviga cu o ambarcatiune cu pînze, ca a face dragoste prin intermediul carnii, etc. Hardware pur evolutiv, primitiv dar distractiv. Exotic. Fonemele alergau, plictisindu-l cu viteza lor mica, formînd cu încetinitorul cuvintele unui text pe care Cable 3 cu greu reusea sa-l urmareasca cu un minim de atentie. Era un efort de adaptare la viata de pe Planeta de Origine, unde esenta ramasese la nivel de muzeu, acea esenta absolut umana, cea a celor cinci simturi, a carnii, a simtului tactil, a naturi, etc. Plictisitor cît cuprinde, si totusi o experienta care i-ar fi dat maximum de participare la orice socio-situatie viitoare. Stateau atîrnate de buzele sale. De fapt, se zicea ca nimeni nu se reîntorcea pe planeta, deci el nu cîstigase acea VACANTA! sau o cîstigase întîmplator. Poate cineva dorea ca el sa faca un soi de reportaj, poate ca acea entitate info-parazitara patrunsese în el, folosindu-l ca pe o camera umana de luat vederi. Si atunci, sa-l fut, eu vreau sa cunosc placerea maxima în vacanta asta a mea, la restul ma voi gîndi în momentul în care… (De fapt, îl încerca îndoiala cu privire la autonomia acelui gînd, care i-ar fi putut fi indus - cînd îsi cumparase el oare un updater de optimism si frivolitate?…) Aterizarea se produse fara sa-si dea seama, deoarece Cable realiza ca ajunsese la destinatie abia dupa o jumatate de ora de la sosire. Sistemul de info-actualitate nu considerase necesar sa-l avertizeze în momentul respectiv. De ce aceasta întîrziere? Îndeparta înca o data gîndul, era prea entuziasmat si curios sa vada Planeta de Origine, ca sa poata face analize prea nuantate, paranoice, asupra înlantuirii liniare a evenimentelor actuale. Se pregati sa iasa în acea lume în acelasi timp noua si antica pentru el, neavînd nici cea mai vaga idee cu privire la ceea ce avea sa gaseasca. O vaga senzatie mnemonica era legata de configuratii estompate ale unor imagini video documentare (vechi ca si fonemele cu care încercase o eventuala compatibilitate putin mai înainte) despre aspectele socio-urbanistice ale Planetei de Origine. Prea putin pentru a avea o strategie sistematica de adaptare-aparare deja definita. Se hotarî sa actioneze cognoscitiv; înca o data ceea ce învatase la Academia Tehno-Armatelor Re-Universale (ATARU) îl ajutase sa-si gaseasca echilbrul în necunoscut. Flash-rui cognitive de acumulari informationale se îndreptau spre centrii memoriei sau, mai degraba, se reîntorceau grupati într-o enciclopedie contextualizanta. Atunci simtea un fel de teama latenta, fiindca acele informatii erau legate de tacticile cele mai evoluate de anihilare a celuilalt, adica a Adversarului Latent… Concretizarea prin intermediul cuvîntului (cuvînt: termen mai mult decît învechit, dar fiindca de-acum deja…) “EU“ îi valorifica propria prezenta (foarte semnificativ, avînd în vedere ca îl redefinea ca fiind strain fata de sine însusi într-un mod practic necunoscut lui) ca o necesitate de re-temporalizare a prezentei proprii fata de un mediu relativ, nu într-un mod finalist-antropomorfic… foneme de razboi… articulari ale unui conflict brutal… semantica mortii… el era tehno-raboinic si memoinformatiile sale erau de tehno-razboi… ce altceva decît gesturile de eliminare fortata trebuia sa memorizeze un bio-sistem de distrugere? …
    “… mai lipseau cincisprezece-saisprezece secunde pîna la evenimentul final… mi-am inoculat microglobule… nanotehnologii de modificare a vitezei, si aceasta accelerare întrerupse si comprima circulatia pîna la a provoca un fel de alterare temporala, sau cel putin care parea sa fie asa: acum contextul exista ca precept personal, reactionînd direct la singurul, unicul meu mod de a-l clasifica. Într-o anumita masura ma flam în situatia de a fi Stapînul Timpului meu de înaintare. Lumea devenea exact asa, textual, cum o înregistram eu însumi. În acest razboi de perceptie, urmele energetice diminuau raportul spatio-temporal cu masa. Exista o alternativa la interpretarea normala: accelerasem toate functiile, încetinindu-le în feedback pe cele exterioare. Perfect. Acum aveam tot timpul necesar… Am activat un cîmp degenerativ, degradant si demagnetizant, în masura sa anuleze CONEXIUNILE dintre organele straine, sa provoace disfunctionalitati corporale, sa configureze non-viata în cîteva zecimi de nanosecunda. Oricine era prins în cîmp se supunea conditiilor sensului acelui mod de a organiza materia, dezorganizînd-o prin urmare pe a sa, fiind prins în paradoxul instructiunilor contrastante, antagoniste, si pierzînd sensul si forma dinainte. O adaptare dezavantajoasa pentru bioforma ce continea exact acel And. Cu alte cuvinte, masina de lectura straina se disipa împreuna cu sensul evolutiv din dictionar. Se descompunea… Bacterii cu nanoprogramare… Oamenii atinsi de tehno-virus erau transformati în cîteva zile în ceva ce nu se putea defini super-uman si cu atît mai putin uman… Cîtiva dintre ei deveneau plante clorofiliene blindate, dotate cu sensibilitate, pentru resedintele oficialilor… Tehno-razboaiele erau conflicte ale mintii, calcule rafinate pentru traiectorii invizibile… Erau munca intelectuala… DOMINARE SI PRUDENTA… SA SFIDEZI MOARTEA SI SA ASIMILEZI TOTUL ÎNAINTE DE A FI ÎNGHITIT DE ACEST TOT…“ Nu era obisnuit sa-si aminteasca într-un mod atît de direct, precis, particular. Acest fapt îi provoca o stare generala ce parea sa suporte direct o influenta configurationala necolectiva. Era ceea ce purta numele de stare emotiva în trecutul planetar al Terrei. Deci acea organizare precisa a limbajului era în masura sa provoace stari individualizante, strategic alienante, gauri în reteaua de siguranta defensiva. Nu erau endo-configuratii congenitale, ci induse lingvistic. Interesant. Se hotarî, si se îndrepta spre calea de acces pe planeta de origine, TERRA! Pseudo-portiera se decristaliza si el se gasi atunci în fata culorilor naturale ale TERREI! I se parura prea tari, exagerate, aproape vulgare. Lui Cable nu-i placea lucrarea arhitecturala a naturii, nici macar sub forma reprezentarii artistice. Pe de alta parte, nu putea fi impartial în aprecieri, în calitate de macromolecula extrem de importanta în proiectul RE-UNIVERS, bio-nano-re-structurarea întregii galaxii lactee. Inhala. Simti un soi de super-caldura invadîndu-i caile respiratorii si apoi creierul. Drace! Era o teapa! Se clatina usor si facu primul pas exact ca un fel de Armstrong într-o situatie inversa. Armstrong-ul asta era singurul umanoid de care-si aduceau aminte si pe care-l sarbatoreau în felul lor (ca bacteriile care ajunsesera pe Terra cu un asteroid, fiindu-ne mame si tati) populatiile super-umane plecate sa colonizeze galaxia, unicul dupa atîtea mii de ani, Superemigrantii nu puneau prea mare pret pe obiceiurile pamîntenilor si cu atît mai putin pe literatura sau arta lor în general. TERRATERRATERRATERRASUPERTERRA!!!!!

RA-DIO APUNE… RA-DIO APUNE…

    Astepta efectul specific submateric produs de inhalatia atmosferica. Astepta sa înregistreze bio-informatia planetei, BIO-INFO care i-ar fi furnizat date despre structura cu care sa se compatibilizeze, daca acest lucru ar fi fost într-adevar posibil. Oricum, se simtea mai greu decît de obicei. Fiecare pas reprezenta un efort, o osteneala, un impediment în alunecarea libera. Simtea într-adevar ca face CEVA. Deplasîndu-se dintr-o pozitie A spre o pozitie B era ca si cum ar fi avansat în drumul evolutiv! Dio, ce loc dificil, sa te adaptezi si sa traiesti aici! Chiar ceva banal devenea obositor. Fireste ca Superemigrantii au plecat. Executa o sectiune în timpul liniar, pentru a gasi o instabilitate în miscarea terestra, si cînd simti ca s-a adaptat suficient, se misca dezarticulat, dar se misca. Parcurse o distanta nu prea lunga si ajunse în punctul terminal al spatioportului. De ce nu aterizase oare nava în locul fixat? Si cum se face ca pamîntenii nu-l întîmpina, chiar si numai pentru a-i spune ca aterizarea lui fusese lamentabila? Nimeni nu parea sa-l bage macar în seama. Nimeni nu-l privea, ca si cum nici n-ar fi existat. El mergea, tîrsîind picioare care nu erau învatate cu tipul acela de miscare, îsi tîrîia picioarele si-si umezea buzele, încercînd o senzatie stranie de disconfort metabolic. Si pîna acum nimeni nu-i lansase nici cel mai insignifiant semnal senzitiv. Trecu, asemenea unui vînt slab, de vama, ajunse la iesire si se trezi în strada orasului pamîntean, si chiar în acel punct avu viziunea unui adevarat delir perceptiv. Pe loc, îi exploda în fata ochilor o masa complicata de linii si configuratii în miscare. Dificil. Cable 3 pur si simplu nu reusea sa desluseasca nimic în magma aceea dinamica. Culori si nuante, alternante si umbre îi confereau viziunii aceeasi forta picturala ca aceea a unui tablou cromatic, avangarda rahatului! Lui îi displacea, dar nu putea sa nu recunoasca faptul ca viziunea îl captiva, ca un holocadru, sau ca mai multe holocadre suprapuse unul peste celalalt, deci mai mult decît un produs artistic, daca era macar despre asta vorba aici. Era cea mai fantastica bucatica de arta pe care avusese vreodata sansa sa o vada.
    Asemenea acelora care, în muzee, privesc un tablou cromatic instantaneu, o data depasit socul vizual, Cable 3 începu sa distinga forme partiale în contextul delirant. Pareau forme umane, apoi nu tocmai, putin dupa aceea pareau din nou… nu-i veni sa creada… automobile! Apoi din nou oameni, dar diferiti de primii pe care crezuse ca-i vazuse… apoi, cînd ochii se adaptara megaimaginii frontale si întelese ce privea, cîtava vreme nu dadu crezare propriilor simturi, mai mult le blestema primitivismul, acele simturi “numai” umane, si hotarîrea imbecila de a nu lua nici un scanner specializat la el. VACANTA! vax! Ceea ce acum Cable credea ca vede, si limitînd la propriile reactii fizice ceea ce vedea pur si simplu, putea fi mai mult sau mai putin descris în acesti termeni: barbati, femei si copii de toate vîrstele, din toate clasele si în toate tinutele posibile, DIN TOATE EPOCILE mergeau linistiti sau nu chiar pe straza, PATRUNZÎND, la propriu si la figurat, PENETRÎND masa fizica a celorlalti oameni! În fine, se suprapuneau! Masinile intrau fara sa se deterioreze în palate din epoci precedente, ori poate viitoare. Calesti din secolul XVII treceau prin grupuri de umanoizi paleo-evoluati fara ca macar sa-i zgîrîie, si mai mult, nimeni nu parea sa-si dea seama de masacrul virtual. Toti intrau în toti si totul patrundea în tot. Cable 3 credea ca încercase cam tot ce se putea din eventualitatile perceptive ale galaxiei, dar acum… cînd iata se petrecu un fapt care rasturna întreaga viziune: un bizon cazu la pamînt, probabil mort. Ucis de un om din secolul XI! Asta însemna ca nu toti puteau fi patrunsi de catre toti, cineva sau ceva era înca refractar formelor masa! Cu o sensibilitate perceptiva mai acuta, Cable 3 observa ca si alte fiinte, probabil din acelasi secol si timp istorico-cultural, nu se strapungeau ci, dimpotriva, se evitau cu grija. Începu sa se concentreze asupra automobilelor care-i sagetau prin fata si vazu ca urmau toate acelasi traseu, ca într-adevar patrundeau printr-o serie de cladiri si persoane DAR NU DIN ACELASI TIMP ISTORICO-CULTURAL al tehnologiei auto. Ba chiar, la un moment dat, doua vehicole se ciocnira usor, se oprira si soferii iesira sa se certe, chiar în punctul în care corpurile lor se suprapuneau perfect, la unul, peste un paznic imperial chinez, iar la celalalt peste o coloana a palatului imperial. Mintea sa se puse în sfîrsit în miscare, interpretînd ce vazuse, si trase o concluzie.
    Pe aceasta planeta toate convietuiau sincron. Totul se petrecea mereu în fiecare clipa, era ca si cum toate epocile istorice ar fi coincis într-un fel de NON-TIMP, sincronic temporal dar nu si spatial. O încalcare a legilor. Universuri paralele? Anomalie a universului? Dar multi-versul nu era mai degraba acesta decît cel constituit în afara planetei de origine si în mult mai putin spatiu necesar? Si cum de notiunile geografice nu erau respectate? Un palat imperial chinez coincizînd perfect din punct de vedere spatial cu o autostrada occidentala? Era confuz, nu stia înca la ce sa se gîndeasca, la ce ar putea sa o faca. Era ca si cum s-ar fi gasit în interiorul unei ENCICLOPEDII vizuale, a-istorice si a-geografice, o enciclopedie cultural-evolutiva a Pamîntului. Cel putin în contrast cu datele parametrice apartinînd competentelor sale informative. Dinozauri strapungeau perechi ce faceau amor si turisti care cumparau înghetate, batalii sîngeroase se desfasurau peste predici religioase. Dueluri cu floreta, de dragoste si onoare, aveau loc acolo unde piata babiloniana se labarta peste un mars pacifist, contra razboiului din Vietnam, sau peste un altul pentru Afganistan, situatii care la rîndul lor se suprapuneau peste mii de alte situatii, dislocate în timp, dar nu si în spatiu. Bombe cu napalm explodau în paduri care erau de fapt scoli de unde copiii ieseau alergînd spre parinti, suprapunîndu-se apoi peste mii, mii de alte lucruri, mii si mii. Oricum, NIMENI NU PAREA SA ÎL OBSERVE PE CABLE 3. Un alt lucru care-l izbi era linistea perfecta în care se desfasurau toate aceste lucruri. Parea un film mut, ba chiar o multime nenumarata de filme mute, pe pelicule suprapuse. Cable 3 înainta solitar spre magma istorico-sociala. O strapunse si fu strapuns de ea, simti fluxuri puternice de informatie strabatîndu-l ca pe o autostrada meta-organica. Nu cunostea semnificatia lor exacta, dar le percepea potentialul transformativ. Chiar era cufundat în magma istorico-sociala a planetei de origine? Era o experienta atît de intensa, în stare sa-l faca sa uite tot (uitarea: nu credea nici ca fenomenul ar fi posibil), daca nu ar fi fost acea magma. Patrundea fizic, trecea prin pereti, corpuri masculine si feminine, cladiri, retele metalice, carute si vehicole în viteza si prin tot ce se mai afla pe lume. Apoi zari una dintre aceste fiinte, care parea sa-l priveasca. Nu-i dadu atentie, crezînd ca-i vreo coincidenta, ori poate tipul se uita în aceeasi directie, absorbit într-un fel de somn cu ochii deschisi.
    “Salut”
    Efectul fu asemanator cu o endo-deflagratie. Îl zgudui implozibil.
    “Nu va simtiti bine?”
    Cable 3 se chinui cu greu sa deschida gura.
    “Sa chem un eso-medic?”
    “Dar… nu… nu am nevoie, pur si simplu nu ma asteptam sa-mi vorbeasca cineva, în tot haosul asta.”
    “Ce haos? Sîntem doar noi doi, pe o raza mare de siguranta si solitudine standard. Chiar credeam c-ati patruns în zona mea, pentru a îmi spune ceva, dar acum ma cam îndoiesc. Ce doriti?”
    “Cum? Vreti sa ma faceti sa cred ca nu vedeti tot ceea ce vad si eu? Nu vedeti toate fiintele astea, orasele în orase, masinile în masini, oamenii în oameni?”
    “Poate ar fi mai bine sa chem un eso…”
    “Lasati-o balta, n-are a face, ma simt mai bine acum, unele reactii enzimatice se pare ca n-au obtinut surplusul standard, si am des halucinatii din cauza asta… oricum, nu conteaza…”
    “Aha, înteleg… atunci… la revedere”.
    “La revedere, si scuze ca v-am întrerupt degeaba”.
    Celalalt pleca, evaporîndu-se.
    Cable 3 se chinui sa înteleaga, consumîndu-si energia în sfortari fara rezultat, Era un om contemporan lui! Vorbea limba timpului sau, facuta din contractii fonematice. Însa nu vedea ceea ce el însusi vedea. Poate ca era într-adevar victima unei halucinatii, poate ca nava nu aterizase înca pe Terra si traia doar unul dintre acele vise hipnagogice, cu implicatii bio-fizice. Poate.
    Asemenea acelora care, în muzee, privesc un tablou cromatic instantaneu, o data depasit socul vizual, Cable 3 începu sa distinga forme partiale în contextul delirant. Pareau forme umane, apoi nu tocmai, putin dupa aceea pareau din nou… nu-i veni sa creada… automobile! Apoi din nou oameni, dar diferiti de primii pe care crezuse ca-i vazuse… apoi, cînd ochii se adaptara megaimaginii frontale si întelese ce privea, cîtava vreme nu dadu crezare propriilor simturi, mai mult le blestema primitivismul, acele simturi “numai” umane, si hotarîrea imbecila de a nu lua nici un scanner specializat la el. VACANTA! vax! Ceea ce acum Cable credea ca vede, si limitînd la propriile reactii fizice ceea ce vedea pur si simplu, putea fi mai mult sau mai putin descris în acesti termeni: barbati, femei si copii de toate vîrstele, din toate clasele si în toate tinutele posibile, DIN TOATE EPOCILE mergeau linistiti sau nu chiar pe straza, PATRUNZÎND, la propriu si la figurat, PENETRÎND masa fizica a celorlalti oameni! În fine, se suprapuneau! Masinile intrau fara sa se deterioreze în palate din epoci precedente, ori poate viitoare. Calesti din secolul XVII treceau prin grupuri de umanoizi paleo-evoluati fara ca macar sa-i zgîrîie, si mai mult, nimeni nu parea sa-si dea seama de masacrul virtual. Toti intrau în toti si totul patrundea în tot. Cable 3 credea ca încercase cam tot ce se putea din eventualitatile perceptive ale galaxiei, dar acum… cînd iata se petrecu un fapt care rasturna întreaga viziune: un bizon cazu la pamînt, probabil mort. Ucis de un om din secolul XI! Asta însemna ca nu toti puteau fi patrunsi de catre toti, cineva sau ceva era înca refractar formelor masa! Cu o sensibilitate perceptiva mai acuta, Cable 3 observa ca si alte fiinte, probabil din acelasi secol si timp istorico-cultural, nu se strapungeau ci, dimpotriva, se evitau cu grija. Începu sa se concentreze asupra automobilelor care-i sagetau prin fata si vazu ca urmau toate acelasi traseu, ca într-adevar patrundeau printr-o serie de cladiri si persoane DAR NU DIN ACELASI TIMP ISTORICO-CULTURAL al tehnologiei auto. Ba chiar, la un moment dat, doua vehicole se ciocnira usor, se oprira si soferii iesira sa se certe, chiar în punctul în care corpurile lor se suprapuneau perfect, la unul, peste un paznic imperial chinez, iar la celalalt peste o coloana a palatului imperial. Mintea sa se puse în sfîrsit în miscare, interpretînd ce vazuse, si trase o concluzie.
    Pe aceasta planeta toate convietuiau sincron. Totul se petrecea mereu în fiecare clipa, era ca si cum toate epocile istorice ar fi coincis într-un fel de NON-TIMP, sincronic temporal dar nu si spatial. O încalcare a legilor. Universuri paralele? Anomalie a universului? Dar multi-versul nu era mai degraba acesta decît cel constituit în afara planetei de origine si în mult mai putin spatiu necesar? Si cum de notiunile geografice nu erau respectate? Un palat imperial chinez coincizînd perfect din punct de vedere spatial cu o autostrada occidentala? Era confuz, nu stia înca la ce sa se gîndeasca, la ce ar putea sa o faca. Era ca si cum s-ar fi gasit în interiorul unei ENCICLOPEDII vizuale, a-istorice si a-geografice, o enciclopedie cultural-evolutiva a Pamîntului. Cel putin în contrast cu datele parametrice apartinînd competentelor sale informative. Dinozauri strapungeau perechi ce faceau amor si turisti care cumparau înghetate, batalii sîngeroase se desfasurau peste predici religioase. Dueluri cu floreta, de dragoste si onoare, aveau loc acolo unde piata babiloniana se labarta peste un mars pacifist, contra razboiului din Vietnam, sau peste un altul pentru Afganistan, situatii care la rîndul lor se suprapuneau peste mii de alte situatii, dislocate în timp, dar nu si în spatiu. Bombe cu napalm explodau în paduri care erau de fapt scoli de unde copiii ieseau alergînd spre parinti, suprapunîndu-se apoi peste mii, mii de alte lucruri, mii si mii. Oricum, NIMENI NU PAREA SA ÎL OBSERVE PE CABLE 3. Un alt lucru care-l izbi era linistea perfecta în care se desfasurau toate aceste lucruri. Parea un film mut, ba chiar o multime nenumarata de filme mute, pe pelicule suprapuse. Cable 3 înainta solitar spre magma istorico-sociala. O strapunse si fu strapuns de ea, simti fluxuri puternice de informatie strabatîndu-l ca pe o autostrada meta-organica. Nu cunostea semnificatia lor exacta, dar le percepea potentialul transformativ. Chiar era cufundat în magma istorico-sociala a planetei de origine? Era o experienta atît de intensa, în stare sa-l faca sa uite tot (uitarea: nu credea nici ca fenomenul ar fi posibil), daca nu ar fi fost acea magma. Patrundea fizic, trecea prin pereti, corpuri masculine si feminine, cladiri, retele metalice, carute si vehicole în viteza si prin tot ce se mai afla pe lume. Apoi zari una dintre aceste fiinte, care parea sa-l priveasca. Nu-i dadu atentie, crezînd ca-i vreo coincidenta, ori poate tipul se uita în aceeasi directie, absorbit într-un fel de somn cu ochii deschisi.
    “Salut”
    Efectul fu asemanator cu o endo-deflagratie. Îl zgudui implozibil.
    “Nu va simtiti bine?”
    Cable 3 se chinui cu greu sa deschida gura.
    “Sa chem un eso-medic?”
    “Dar… nu… nu am nevoie, pur si simplu nu ma asteptam sa-mi vorbeasca cineva, în tot haosul asta.”
    “Ce haos? Sîntem doar noi doi, pe o raza mare de siguranta si solitudine standard. Chiar credeam c-ati patruns în zona mea, pentru a îmi spune ceva, dar acum ma cam îndoiesc. Ce doriti?”
    “Cum? Vreti sa ma faceti sa cred ca nu vedeti tot ceea ce vad si eu? Nu vedeti toate fiintele astea, orasele în orase, masinile în masini, oamenii în oameni?”
    “Poate ar fi mai bine sa chem un eso…”
    “Lasati-o balta, n-are a face, ma simt mai bine acum, unele reactii enzimatice se pare ca n-au obtinut surplusul standard, si am des halucinatii din cauza asta… oricum, nu conteaza…”
    “Aha, înteleg… atunci… la revedere”.
    “La revedere, si scuze ca v-am întrerupt degeaba”.
    Celalalt pleca, evaporîndu-se.
    Cable 3 se chinui sa înteleaga, consumîndu-si energia în sfortari fara rezultat, Era un om contemporan lui! Vorbea limba timpului sau, facuta din contractii fonematice. Însa nu vedea ceea ce el însusi vedea. Poate ca era într-adevar victima unei halucinatii, poate ca nava nu aterizase înca pe Terra si traia doar unul dintre acele vise hipnagogice, cu implicatii bio-fizice. Poate.
    Asemenea acelora care, în muzee, privesc un tablou cromatic instantaneu, o data depasit socul vizual, Cable 3 începu sa distinga forme partiale în contextul delirant. Pareau forme umane, apoi nu tocmai, putin dupa aceea pareau din nou… nu-i veni sa creada… automobile! Apoi din nou oameni, dar diferiti de primii pe care crezuse ca-i vazuse… apoi, cînd ochii se adaptara megaimaginii frontale si întelese ce privea, cîtava vreme nu dadu crezare propriilor simturi, mai mult le blestema primitivismul, acele simturi “numai” umane, si hotarîrea imbecila de a nu lua nici un scanner specializat la el. VACANTA! vax! Ceea ce acum Cable credea ca vede, si limitînd la propriile reactii fizice ceea ce vedea pur si simplu, putea fi mai mult sau mai putin descris în acesti termeni: barbati, femei si copii de toate vîrstele, din toate clasele si în toate tinutele posibile, DIN TOATE EPOCILE mergeau linistiti sau nu chiar pe straza, PATRUNZÎND, la propriu si la figurat, PENETRÎND masa fizica a celorlalti oameni! În fine, se suprapuneau! Masinile intrau fara sa se deterioreze în palate din epoci precedente, ori poate viitoare. Calesti din secolul XVII treceau prin grupuri de umanoizi paleo-evoluati fara ca macar sa-i zgîrîie, si mai mult, nimeni nu parea sa-si dea seama de masacrul virtual. Toti intrau în toti si totul patrundea în tot. Cable 3 credea ca încercase cam tot ce se putea din eventualitatile perceptive ale galaxiei, dar acum… cînd iata se petrecu un fapt care rasturna întreaga viziune: un bizon cazu la pamînt, probabil mort. Ucis de un om din secolul XI! Asta însemna ca nu toti puteau fi patrunsi de catre toti, cineva sau ceva era înca refractar formelor masa! Cu o sensibilitate perceptiva mai acuta, Cable 3 observa ca si alte fiinte, probabil din acelasi secol si timp istorico-cultural, nu se strapungeau ci, dimpotriva, se evitau cu grija. Începu sa se concentreze asupra automobilelor care-i sagetau prin fata si vazu ca urmau toate acelasi traseu, ca într-adevar patrundeau printr-o serie de cladiri si persoane DAR NU DIN ACELASI TIMP ISTORICO-CULTURAL al tehnologiei auto. Ba chiar, la un moment dat, doua vehicole se ciocnira usor, se oprira si soferii iesira sa se certe, chiar în punctul în care corpurile lor se suprapuneau perfect, la unul, peste un paznic imperial chinez, iar la celalalt peste o coloana a palatului imperial. Mintea sa se puse în sfîrsit în miscare, interpretînd ce vazuse, si trase o concluzie.
    Pe aceasta planeta toate convietuiau sincron. Totul se petrecea mereu în fiecare clipa, era ca si cum toate epocile istorice ar fi coincis într-un fel de NON-TIMP, sincronic temporal dar nu si spatial. O încalcare a legilor. Universuri paralele? Anomalie a universului? Dar multi-versul nu era mai degraba acesta decît cel constituit în afara planetei de origine si în mult mai putin spatiu necesar? Si cum de notiunile geografice nu erau respectate? Un palat imperial chinez coincizînd perfect din punct de vedere spatial cu o autostrada occidentala? Era confuz, nu stia înca la ce sa se gîndeasca, la ce ar putea sa o faca. Era ca si cum s-ar fi gasit în interiorul unei ENCICLOPEDII vizuale, a-istorice si a-geografice, o enciclopedie cultural-evolutiva a Pamîntului. Cel putin în contrast cu datele parametrice apartinînd competentelor sale informative. Dinozauri strapungeau perechi ce faceau amor si turisti care cumparau înghetate, batalii sîngeroase se desfasurau peste predici religioase. Dueluri cu floreta, de dragoste si onoare, aveau loc acolo unde piata babiloniana se labarta peste un mars pacifist, contra razboiului din Vietnam, sau peste un altul pentru Afganistan, situatii care la rîndul lor se suprapuneau peste mii de alte situatii, dislocate în timp, dar nu si în spatiu. Bombe cu napalm explodau în paduri care erau de fapt scoli de unde copiii ieseau alergînd spre parinti, suprapunîndu-se apoi peste mii, mii de alte lucruri, mii si mii. Oricum, NIMENI NU PAREA SA ÎL OBSERVE PE CABLE 3. Un alt lucru care-l izbi era linistea perfecta în care se desfasurau toate aceste lucruri. Parea un film mut, ba chiar o multime nenumarata de filme mute, pe pelicule suprapuse. Cable 3 înainta solitar spre magma istorico-sociala. O strapunse si fu strapuns de ea, simti fluxuri puternice de informatie strabatîndu-l ca pe o autostrada meta-organica. Nu cunostea semnificatia lor exacta, dar le percepea potentialul transformativ. Chiar era cufundat în magma istorico-sociala a planetei de origine? Era o experienta atît de intensa, în stare sa-l faca sa uite tot (uitarea: nu credea nici ca fenomenul ar fi posibil), daca nu ar fi fost acea magma. Patrundea fizic, trecea prin pereti, corpuri masculine si feminine, cladiri, retele metalice, carute si vehicole în viteza si prin tot ce se mai afla pe lume. Apoi zari una dintre aceste fiinte, care parea sa-l priveasca. Nu-i dadu atentie, crezînd ca-i vreo coincidenta, ori poate tipul se uita în aceeasi directie, absorbit într-un fel de somn cu ochii deschisi.
    “Salut”
    Efectul fu asemanator cu o endo-deflagratie. Îl zgudui implozibil.
    “Nu va simtiti bine?”
    Cable 3 se chinui cu greu sa deschida gura.
    “Sa chem un eso-medic?”
    “Dar… nu… nu am nevoie, pur si simplu nu ma asteptam sa-mi vorbeasca cineva, în tot haosul asta.”
    “Ce haos? Sîntem doar noi doi, pe o raza mare de siguranta si solitudine standard. Chiar credeam c-ati patruns în zona mea, pentru a îmi spune ceva, dar acum ma cam îndoiesc. Ce doriti?”
    “Cum? Vreti sa ma faceti sa cred ca nu vedeti tot ceea ce vad si eu? Nu vedeti toate fiintele astea, orasele în orase, masinile în masini, oamenii în oameni?”
    “Poate ar fi mai bine sa chem un eso…”
    “Lasati-o balta, n-are a face, ma simt mai bine acum, unele reactii enzimatice se pare ca n-au obtinut surplusul standard, si am des halucinatii din cauza asta… oricum, nu conteaza…”
    “Aha, înteleg… atunci… la revedere”.
    “La revedere, si scuze ca v-am întrerupt degeaba”.
    Celalalt pleca, evaporîndu-se.
    Cable 3 se chinui sa înteleaga, consumîndu-si energia în sfortari fara rezultat, Era un om contemporan lui! Vorbea limba timpului sau, facuta din contractii fonematice. Însa nu vedea ceea ce el însusi vedea. Poate ca era într-adevar victima unei halucinatii, poate ca nava nu aterizase înca pe Terra si traia doar unul dintre acele vise hipnagogice, cu implicatii bio-fizice. Poate.

    Cable 3 rataci mult timp pe planeta Pamînt, ca un nou barbar, uita micile lucruri delicioase si frivole de fiecare zi, pastrîndu-si totusi instinctul de tehnorazboinic aflat pe o planeta ostila. Vedea lucruri pe care altii nu le puteau vedea, din cînd în cînd întîlnea vreun singuratic din timpul sau, dar nu comunicau. Îi simtea înainte de a-i vedea, dupa miros. Experimenta cai senzoriale pe care le crezuse doar o metafora artistica. Vizita toate civilizatiile, toate epocile si toate timpurile, dar nu retinu nimic. Sincronic, ajunse la timpul Unu, în urma unui voiaj de proportii. Apoi, într-o zi care nu era chiar o zi, întîlni o fiinta ciudata, cu un aspect celest, care putea foarte bine sa para un zeu pagîn, locuind deasupra unui munte. Îl privea fix, si într-un sfîrsit îi vorbi. Seninatatea serafica a creaturii simi-umane trezi latura antagonista a lui Cable 3, mai mult, accentua violenta lingvistica a razboinicului.
    "Asculta, fiu de curva, daca vrei sa vorbesti de cacatul asta, e perfect. Dar daca esti si tu unul dintre nenorocitii care fac teoria sculei despre toata chestia asta a eso-solitudinii, atunci da-te din drum sau te rup în doua..."
    "Întîi de toate, nu ai nici cea mai mica posibilitate sa ne faci nimic. Apoi, noi sîntem trimisi în calea ta chiar cu misiunea de a te lamuri, sîntem ceva ce tu înca nu poti percepe, asa ca încearca sa întelegi macar în parte cuvintele pe care le vei auzi."
    "Atunci începe si vorbeste mai rar, de cînd sînt pe planeta asta capacitatile mele superioare si-au redus viteza de interactiune si configuratia."
    "Noi sîntem fonemele unui alfabet spiritual. Un logos direct divin. Urmînd legea conform careia poti vedea o fiinta doar daca ai devenit compatibil cu forma sa de existenta, noi sîntem, în sens evolutiv, acea generatie de umanoizi care sînt aproape asemanatori lui Dumnezeu. Putem sa-l CITIM în materie. Încearca sa ne atingi..."
    Cable 3 întinse bratul spre trupul creaturii, dar mîna lui trecu prin pseudocorp fara sa întîmpine nici cea mai mica rezistenta. Si totusi era ceva ce ramînea, simtea o forma diferita de materie, intraductibila. Cable 3 se gîndi la neutrini, particulele lipsite de antimaterie care rataceau prin spatiu patrunzînd în toate tipurile de materie, fara sa întîlneasca nici cea mai mica rezistenta fizica. Pentru neutrini, materia era pura iluzie, asa cum erau neutrinii pentru oameni.
    Cu toate acestea, spuse o banalitate: "Bine, esti o holograma nenorocita, si atunci?"
    "Chiar nu vrei sa întelegi? Relaxeaza-te. Nu proiecta asupra mea lucruri care sînt doar în tine. Eu sînt o forma de creatie care nu e compatibila cu tine, asta nu este o interactiune, practic ar putea fi un monolog. Asculta si gîndeste-te, poate timpul pentru tine are înca o semnificatie lineara, mai ales de cînd te-ai decontextualizat ajungînd pe aceasta planeta. Înteleg, ai vrea ca eu sa-ti vorbesc de magma aceea de care nu-ti mai desprinzi privirea, dar as vrea sa te fac sa pricepi ca ceea ce vezi e magma doar pentru tine. Tu esti o masina evolutiva de lectura nespecializata înca pentru o vedere sincronic-diacronica. Tu poti vedea diacronia si sincronia ca efecte PARALELE, coexistînd, dar totul se sfîrseste în confuzia ta de lectura. Într-o oarecare masura noi apartinem viitorului tau, traim cînd tu nu ar trebui sa mai traiesti, acesta este motivul pentru care tu nu poti sa ne atingi, si pentru care moleculele tale nu pot comunica cu ale noastre. Lucrul asta este valabil si pentru celelalte fiinte de lînga tine, care aparent traiesc sincronic în acelasi spatiu fizic perioadele lor diferite de existenta. Nu sînt compatibile unele cu altele, aparatele lor de receptie senzoriala si de productie nu sînt nici ele compatibile sau simultane. Ele nu sînt programate pentru a percepe si a interactiona. Daca ar face-o s-ar dematerializa si ar disparea. Întelegi? Noi apartinem fazei de evolutie TELE-GENETICE, neconceputa înca, ci doar GÎNDITA... La distanta. Noi sîntem creaturi ale perfectei si armonioasei TELE-PATII universale. Ne ivim exact în clipa în care cineva se gîndeste la noi, mai mult, chiar în clipa în care sîntem gînditi noi ne autoformam. Sîntem increati. Sîntem autocreati. Prin asta, sîntem foarte asemanatori lui Dumnezeu. Tu în schimb esti o creatura redundanta, pur efect material, rezonanta metaforica. Materia te verbalizeaza. Noi sîntem MATERIA ca esenta. Tu esti înca interferenta, noi sîntem în continuu, sîntem CONTINUUMUL. Sîntem subiecte si obiecte în acelasi timp. Noi controlam paradoxul. Noi sîntem perfectiunea imperfectiunii. Dincolo de ea e Dumnezeu. Tu esti doar un text, un discurs partial, si ca atare poti fi doar auzit sau citit de catre cineva din afara structurii de emisie. Noi sîntem un context, un discurs potential reusit. Si nesansa ta este ca majoritatea celor din exterior, în masura sa fie recunoscuti de catre tine ca potentialii tai cititori si viceversa, sînt practic pe cale de disparitie. Daca ramîi pe aceasta planeta, risti sa ramîi într-adevar singur, un semnificat atît de profund al termenului cum nici pe departe nu ti-l poti închipui. NECODIFICABIL. INTRADUCTIBIL. Pleaca." Si disparu.
    Cable 3 se gîndi ca acel divinocretin se transformase într-un amabil si discret numar de protoni ratacind prin atmosfera pe care simtea acum c-o uraste foarte tare. Scuipa în aer, sperînd ca a atins vreunul dintre acei protoni sensibili.

    Cable 3 îsi continua peregrinarile prin enciclopedia magmei istorico-sociale. Simturile îi erau de acum vlaguite. Adevarata sa singuratate imposibila. Apoi, în sfîrsit, zari o vale de unde magma disparuse. Plînse, se aseza pe pamînt si dormi timp de doua zile la rînd. Avea ochii îngrozitor de rosii. Ardeau. Se prabusi dintr-odata, era ca si cum ar fi trecut printr-o extenuanta stare hipnotica. Nu-si puse nici o întrebare referitoare la vale. Vroia sa se gîndeasca la asta mai tîrziu. La trezire. Acest lucru se întîmpla dupa trei zile, sau aproape, dupa cum am spus deja. Avea toxine în muschi, se misca cu greutate. Cînd ridica privirea, vazu nu departe o constructie din ciment, prevazuta cu o antena directionala. Constructia era asemanatoare unei piramide. Se apropie, o atinse, si aceasta scoase un sunet ca acela rezultat din atingerea parbrizului de bord. Se zari un fel de usa prin care Cable 3 intra. Ceea ce vazu era un corp uman, întins pe o masa de piatra, cu numerosi catozi ce legau creierul de un misterios display, asezat în spatele capului. Cable 3 întelese imediat ca acela era un sistem învechit de suspensie crionica. Vechi dar functional. Se apropie, si controla de aproape obiectele si instrumentele, organice si anorganice, cum vor fi fost. Apoi, fara sa se gîndeasca prea mult, deconecta unul dintre catozi. Apoi un altul, pîna cînd capul omului ramase liber. Se învîrti si vazu o cutie cu medicamente, îi inocula o solutie de apa sarata si zaharine neîndulcite pentru a echilibra socurile enzimatice ale trezirii bruste. Într-un sfîrsit, omul îsi veni în fire. Dupa cîteva ore de dormitare, era treaz si reanimat 100 %. Însa si speriat 110 %. Îl privi piezis pe Cable 3 si îi spuse: "Dar ce-ai facut? Tu ai facut asta? De ce mi-ai întrerupt somnul hipnagogic? Ai primit ordine cu privire la asta? Eu n-am primit nimic în acest sens. Amice, dac-ai facut asta dupa capul tau, atunci esti în cel mai mare rahat. Ce dracu' faci pe planeta asta, în carne si oase..." "Asculta, bulangiule. Ce pana mea, nu-i treaba ta pentru ce ma aflu aici. Si daca vrei sa te întorci în starea crionica, în locul unei stari definitive, te sfatuiesc sa scuipi afara tot ce se întîmpla aici."
    Dupa o scurta conversatie, în care Cable 3 dovedi o foarte buna cunoastere a terminologiilor, sosi în final explicatia:
    "Noi sîntem visatorii. Fiecare dintre noi este reglat sa viseze în functie de anumite epoci istorice, geografice si bibliografice, sîntem ultimii vietuitori ai planetei si am dat viata unui fel de biblioteca a vietii istorice a planetei. Am acceptat sa ramînem chiar în aceste conditii. Instruirea a fost facuta dupa conditionari pre- si post-suspensie crionica. Iata de ce tot ceea ce vezi are un sens doar aposteriori, doar daca e codificat. Aceste aparate sînt în masura sa descifreze impulsurile si sa le transmita sistemului satelitar instalat pe orbita cu cîteva secole în urma. Satelitii sînt dotati cu multicamere cu refractie care retrimit pe planeta impulsurile initiale sub forma de holograme. Nu ma pune sa-ti explic toate astea, fiindca nu as sti ce sa-ti spun. Îmi dau seama însa ca, pentru moment, ai facut sa dispara o întreaga epoca a vietii enciclopedice, a biblio-planetei. Eu eram destinat sa visez epoca în care planeta era stapînita de dinozauri, dar tu ai sters-o complet. Acum ce vom face? De ce te-au trimis? Nici nu-ti închipui cît poate fi de fascinant sa visezi lumi, apoi sa le faci sa functioneze ca si cum tu ai fi Dumnezeul creator. La sfîrsit chiar uiti c-ai visat lumea aceea, mai mult, devii parte integranta a ei. În plus, DEVII CHIAR TU ACEA LUME, ÎNTREAGA, si totul începe sa se întîmple între tine si tine! Chiar si fiintele pe care le visezi uita ca sînt visele tale si încep sa traiasca un fel de viata autonoma, reflexie a circumvolutiunilor tale cerebrale. Devii Brahma al lor, ele asteapta ca tu sa te trezesti, o doresc chiar daca nu cunosc originea acestei dorinte... Amintiri ale unei usoare urme mnezice... Ar vrea sa dispara, sa capete sens si sa se încarneze în schimbul simili-vietii lor... Te venereaza si te blestema... Îsi amintesc ca esti facut asemenea lor si viceversa, cineva reuseste chiar sa comunice cu tine, sa inter-comunice cu alte creaturi visate... Sînt mai tari ca altele... CE VOM FACE ACUM?"
    În momentul acela, Cable 3 pricepu. Întelese ce anume venise sa faca pe planeta aceea, îsi întelese misiunea si esenta însasi a existentei sale viitoare. El era un fel de volum organic de reciclare. Fusese trimis sa puna capat unei epoci care acum, din punct de vedere informational, nu mai prezenta nici un interes, si pentru a instaura o alta. Epoca tehno-razboaielor, ea însasi încheiata si valabila doar pentru JCT. Terminarea ei o facea utila doar ca document de arhiva. Se ridica, îi frînse acelui individ stupid gîtul, si-i arunca departe de piramida cadavrul. Înainte de a face ceea ce trebuia, îl mînca pe idiot, bucata cu bucata, într-un ospat al materiei canibal si salbatic. Se întinse si îsi fixa catozii, se relaxa, îsi inocula solutie alcalina, mixtura pentothala, utila ca preparator psihologic, singura pe care o putuse gasi în încapere. Curînd, sosi si visul, apoi visele. Astfel, Cable 3 deveni bibliotecarul destinat consultarii unei epoci legate de tehno-razboaiele Multiversului. Astfel, Cable 3 se transforma în Dumnezeu.

RA-DIO

RA-DIO CONTINUA...

RA-DIO TRAMONTA...

    Stava aspettando che l' inalazione atmosferica facesse lo specifico effetto submaterico, aspettava di registrare le bio-info del pianeta, BIO-INFO che gli dessero una struttura con cui rendersi compatibile, se la cosa fosse in effetti (mai) risultata possibile. Comunque si sentiva piu pesante del solito. Ogni passo rappresentava uno sforzo, una fatica, un impedimento al libero fluire. Era veramente come FARE QUALCOSA. Andare da una posizione A verso una B, era come aver compiuto qualcosa di vantaggioso in senso evolutivo !! Dio, che luogo difficile per adattarsi e vivere ! Rendeva faticoso anche il banale. Normale che i Superemigranti se ne fossero andati. Impiego una certa sezione di tempo lineare per trovare una malferma attitudine al movimento Terrestre, quando senti di essere sufficientemente adattato, si mosse disarticolatamente, ma si mosse. Cammino per una distanza non troppo lunga ed arrivo al terminal dello spazioporto. Come mai la navetta non era atterrata negli spazi designati? E come mai i Terrestri non lo stavano accogliendo, anche solo per dirgli che il suo era stato proprio un atterraggio patetico ? Nessuno sembrava prenderlo nemmeno in considerazione. Nessuno lo guardava, era come se non esistesse. Lui camminava, trascinando gambe che non erano abituate a quel tipo di movimento, strascicava i piedi e si passava la lingua sulle labbra, provando una strana sensazione di disagio metabolico. E ancora nessuno che lo degnasse di un minimo segnale sensorio ! Oltrepasso la dogana come se fosse un debole vento, arrivo all'uscita e si ritrovo nella strada della citta terrestre e proprio in quel punto ebbe una visione di puro delirio percettivo. Sul momento, davanti agli occhi era esplosa una massa aggrovigliata di linee e configurazioni in movimento. Inestricabile. Cable Terzo non riusciva letteralmente a distinguere nulla in quel magma dinamico. Colori e tinte, chiaroscuri e ombre, donavano a quella visione la stessa potenza pittorica di un quadro colorista, pura avanguardia del cazzo. Lui la odiava, ma non poteva non ammettere con se stesso che la visione lo catturava come un olo-quadro, anzi, piu olo-quadri sovrapposti l'uno all'altro, ben piu di un prodotto artistico, o almeno se lo era, era il piu fantastico pezzo d'arte che avesse mai avuto la ventura di osservare.
    Come tutti coloro che nei musei si trovano di fronte un quadro colorista, puro, superato lo shock visivo dell'istante, Cable Terzo inizio a distinguere forme parziali nel contesto delirante. Sembravano forme umane, poi nonpiu, poco dopo lo sembravano ancora...non ci poteva credere...automobili ! Poi ancora persone, ma differenti dalle prime che aveva creduto di scorgere...poi...quando gli occhi si furono resi compatibili alla megavisione frontale capi cosa stava guardando, per un lungo istante non credette ai propri sensi, anzi maledisse profondamente la rozzezza dei sensi 'solamente' umani e la scelta imbecille di non portare nessuno scanner specializzante con se. VACANZA! puah! Quello che ora come ora Cable credeva di vedere e stando alle proprie reazioni fisiche quello che vedeva e basta, era piu o meno descrivibile in questi termini: uomini, donne e bambini di ogni eta, di ogni classe e vestizione, DI OGNI EPOCA stava camminando tranquilli o meno tranquilli per la loro strada, PENETRANDO, letteralmente e fisicamente compenetrando la massa fisica degli altri viventi ! Insomma questi si camminavano dentro ! Le auto entravano senza lesionarsi in palazzi di epoche precedenti, oppure future. Carrozze del 17esimo secolo travolgevano gruppi di umanoidi paleo-evoluti senza scalfirli, anzi, nessuno sembrava accorgersi dello scempio virtuale. Tutti entravano in tutti e tutto penetrava tutto. Cable Terzo credeva di aver visto la quasi totalita delle eventualita percettive della galassia, ma ora.....poi accadde un fatto che sconvolse l'intera visione: un muflone cadde a terra, presumibilmente morto. Ucciso da un uomo dell'11¡ secolo ! Allora non tutti potevano essere penetrati da tutti, qualcuno e qualcosa era ancora refrattario alle forme-massa ! Raffinando ulteriormente la sensibilita percettiva Cable Terzo noto che altri esseri presumibilmente della stessa era e tempo culturale-storico non si penetravano, si evitavano accuratamente. Inizio a concentrarsi sulle automobili che sfrecciavano di fronte e vide che seguivano tutte lo stesso percorso, che si, penetrava una serie di edifici e persone, MA NON DELLO STESSO TEMPO CULTURALE-STORICO della tecnologia automobilistica. Anzi ad un certo punto due auto si scontrarono leggermente, si fermarono e gli autisti scesero per litigare, proprio in un punto in cui i loro corpi combaciavano perfettamente con una guardia imperiale cinese l'uno, e una colonna del palazzo imperiale l'altro. Il cervello di Cable Terzo si mise finalmente in movimento autonomo. Interpreto e trasse una conclusione. In questo pianeta tutto conviveva sincronicamente al tutto ! Tutto accadeva sempre ed in ogni istante, era come se tutte le ere storiche confluissero in una sorta di NON-TEMPO sincronico temporalmente ma non spazialmente. Una rottura delle leggi. Universi paralleli ? Anomalia dell'universo ? Ma non era molto piu Multi-verso questo che quello costituito al di fuori del pianeta d'origine e in molto meno spazio necessario ? E come mai le nozioni geografiche non erano rispettate ? Un palazzo imperiale cinese in perfetta coincidenza spaziale con un'autostrada occidentale ? Era confuso, non sapeva ancora cosa pensare e cosa poter pensare. Era come trovarsi dentro una ENCICLOPEDIA visiva, a-storica e a-geografica, della storia culturale-evolutiva del pianeta terrestre. Quantomeno in contrasto con i dati parametrici contenuti dalle proprie competenze informative. Dinosauri penetravano coppie che facevano l'amore e turisti che compravano gelati, battaglie sanguinose si svolgevano la dove in sovrapposizione si tenevano omelie religiose. Duelli d'amore e d'onore al fioretto sfilavano la dove il mercato babilonese stratificava con una marcia della pace contro la guerra in Viet-Nam oppure un'altra per Afghanistan che a loro volta sovrapponevano mille altre situazione dislocate nel tempo ma non piu nello spazio. Bombe al napalm esplodevano in foreste che coincidevano con scuole di bambini che uscivano correndo verso i genitori che coincidevano poi con mille mille mille altre cose mille altre. Comunque NESSUNO SEMBRAVA NOTARE CABLE TERZO. Un'altra cosa che lo colpi era il perfetto silenzio in cuicio accadeva. Sembrava un film muto, anzi una miriade di films muti mandati a pellicole sovrapposte. Cable Terzo avanzo solitario verso il magma storico-sociale. Lo penetro e ne venne penetrato, senti poderosi flussi di informazione percorrerlo come un'autostrada meta-organica. Non sapeva il loro esatto significato ma ne percepiva il potenziale trasformativo. Era letteralmente immerso nel magma storico-sociale del nostro pianeta ? Si trattava di un'esperienza cosi intensa da fargli dimenticare (dimenticanza: non credeva possibile anche questo fenomeno !) tutto quanto non fosse quel magma. Penetrava fisicamente, passava attraverso muri, corpi maschili e femminili, edifici, reti metalliche, carri, automobili in corsa, e tutto quanto l'eccetera del mondo. Poi intravide uno di questi esseri che sembrava osservare lui. Non ci bado, credendola una coincidenza, magari il tipo stava guardando nella stessa direzione, intento ed assorto in una sorta di sogno ad occhi aperti.
    "Salve."
    L'effetto fu quello di una endo-deflagrazione.
    Lo scosse implosivamente.
    "Non si sente bene ?"
    Cable Terzo faceva persino fatica ad aprire la bocca.
    "Vuole che le chiami un eso-guaritore ?"
    "Ma...no...no...non ne ho bisogno, e che non mi aspettavo che qualcuno in questo caos mi rivolgesse la parola..."
    "Quale caos ? Ma se siamo solo noi due in un raggio di ampiezza e solitudine di sicurezza standard. Anzi credevo che lei avesse penetrato la mia per conversare, ma adesso non ne sono piu tanto sicuro. Cosa vuole ?"
    "Ma come, vuole farmi credere che lei non vede tutto quello che vedo io ? Non vede tutte queste persone, le citta nelle citta, le macchine nelle macchine, la gente nella gente........."
    "Forse sara meglio che io le chiami un eso......."
    "No, lasci perdere, non importa, ormai sto meglio, e che alcune reazioni enzimatiche non hanno ottenuto un risultato di vantaggio-standard, per cui spesso vado in allucinazione che.....beh, non importa..."
    "Ah capisco.....allora arrivederci....."
    "Arrivederci e perdoni se ho interrotto inutilmente..."
    Se n'era andato, svanito.
    Cable Terzo fece fatica a capire, sostanze bruciavano energia nello sforzo senza risultati. Quello era un uomo del suo tempo ! Parlava la lingua del suo tempo, fatta di contratture fonematiche. E non vedeva quello che lui stesso vedeva. Forse era realmente vittima di un'allucinazione, forse la nave non era ancora atterrata su Terra e quello era uno dei tanti sogni ipnagogici, a coinvolgimento bio-fisico. Forse.
   Cable Terzo vago per molto tempo sul pianeta Terra, come un nuovo barbaro, dimentico delle piccole deliziose e frivole cose di tutti i giorni, ma esaltando in lui la natura di tecno-guerriero su un pianeta ostile. Vedeva cose che altri non potevano vedere, ogni tanto incontrava qualche solitario del suo tempo, ma non fraternizzava. Li sentiva prima di vederli, all'odore. Stava sviluppando mezzi sensoriali che credeva solo una metafora artistica. Tutte le civilta furono visitate, tutte le ere e i tempi furono solcati ma non ricordati da Cable Terzo. Sincronicamente, in un lungo gigantesco viaggio a tempo UNO. Poi un giorno che non era veramente un giorno, incontro uno strano essere dall'apparenza celeste, poteva benissimo sembrare un Dio pagano che abitava sopra una montagna. Lo guardava fisso e infine gli parlo.
    "Salve uomo."
    La calma serafica della creatura simil-umana scosse l'aspetto antagonista di Cable Terzo, anzi sospinse all'esterno il lato linguistico del guerriero.
    "Senti figlio di puttana, se vuoi parlarmi di questa merda va bene, se sei un'altro di quegli stronzi che fanno prediche del cazzo su tutta la faccenda della eso-solitudine, allora togliti di mezzo o ti apro in quattro....."
    "Innanzitutto tu non hai la minima possibilita di farci alcunche. Poi, noi siamo stati mandati sul tuo cammino proprio con la funzione di illuminarti, noi siamo qualcosa che tu ancora non puoi capire per cui tenta almeno di realizzare una parziale comprensione delle nostre future parole."
    "Allora comincia e parla lentamente, da quando sono su questo pianeta le mie facolta superiori sono calate in velocita di interazione e configurazione."
    "Noi, siamo i fonemi di un alfabeto spiritualistico. Un logos direttamente divino. Seguendo la legge secondo cui puoi vedere un essere solo se ti sei reso compatibile alla sua forma di esistenza, allora noi, siamo in senso evolutivo, quella generazione di umani che sono quasi simili a Dio. Possiamo LEGGERLO nella materia. Prova a toccarci..."
    Cable Terzo allungo il braccio verso il tronco della creatura, ma la sua mano passo attraverso lo pseudo-corpo senza incontrare la minima resistenza. Eppure qualcosa rimaneva, sentiva uno stato differente della materia, intraducibile. A Cable terzo venne in mente il fatto dei Neutrini, le particelle senza antimateria che vagavano nello spazio penetrando tutti i tipi di materia e senza incontrare mai la minima resistenza fisica. Per i Neutrini la materia era una mera illusione, cosi come per gli umani lo erano i Neutrini.
    Cio nonostante disse una cosa che non pensava, una banalita. "Va bene, sei uno stronzo ologramma, e allora ?"
    "Non vuoi proprio capire eh? Rilassati. Non proiettare su me cose che sono solo dentro te. Io sono una forma di creazione che non ti e compatibile, questa non e una interazione, praticamente potrebbe essere un monologo. Ascolta e medita, forse nel tempo, che per te ha ancora un significato lineare, soprattutto da quando ti sei decontestualizzato giungendo su questo pianeta. Capisco, vorresti che io ti parlassi di quel magma che non abbandona i tuoi occhi, ma vorrei farti capire che quello che vedi e un magma solo per te. Tu sei una macchina evolutiva di lettura non ancora specializzata per poter vedere sincronicamente E diacronicamente. Puoi vedere la diacronia e la sincronia come effetti PARALLELI, conviventi, ma tutto finisce nella tua confusione di lettura. In un certo senso siamo nel tuo futuro, viviamo quando tu non dovresti piu vivere, questa e la ragione per cui non puoi toccarci, e che le tue molecole non possono comunicare con le nostre. Questo vale anche per quegli altri esseri che ti sono accanto e apparentemente vivono sincronicamente nello stesso spazio fisico i loro tempi di esistenza diversi. Non sono compatibili tra loro, gli apparati di ricezione sensoriale e di produzione non sono compatibili e sintonizzabili. Loro non sono programmati per percepirsi ed interagire. Se lo facessero si dematerializzerebbero ed estinguerebbero. Capisci ? Noi apparteniamo alla fase dell'evoluzione TELE-GENETICA, non concepita, ma solamente PENSATA...a distanza. Noi siamo le creature della perfetta e armoniosa TELE-PATIA universale. Noi accadiamo nello stesso istante in cui veniamo pensati, anzi, nello stesso instante in cui ci pensiamo, noi ci autoformiamo. Siamo increati. Siamo AUTOCREATI. In cio molto simili a Dio. Tu invece sei una creatura ridondante, mero effetto materico, risonanza metaforica. Tu sei parlato dalla materia. Noi siamo LA materia come essenza. Tu sei ancora INTERFERENZA, noi siamo nel continuum, noi siamo IL continuum. Siamo soggetti e oggetti allo stesso tempo. Noi cavalchiamo il paradosso. Noi siamo la perfezione dell' imperfezione. Oltre quella e Dio. Tu sei solo un testo, un discorso parziale e come tale puoi essere solo udito o letto da qualcuno esterno alla struttura di emissione. Noi siamo un contesto, un discorso potenzialmente riuscito. E questa e la tua maledizione, la somma degli Esterni in grado di farsi riconoscere da te come tuoi potenziali lettori e viceversa e praticamente in via di estinzione. Se rimani su questo pianeta, rischi di rimanere veramente SOLO, con una significanza del termine cosi profonda che tu nemmeno lontanamente puoi immaginare. NON CODIFICABILE. NON PIU' TRADUCIBILE. Vattene." E spari. Cable Terzo penso che quel divinocretino era diventato un amabile e discreto numero di protoni vaganti in quell'atmosfera che sentiva ormai di odiare moltissimo. Sputo nell'aria circostante, sperando di aver colpito qualcuno di quei protoni senzienti.
    Cable Terzo continuo le peregrinazioni tra l'enciclopedia del magma storico-sociale. I sensi ormai esausti. La sua reale solitudine impossibile. Poi finalmente, scorse una valle dove il magma era scomparso. Pianse, si corico e dormi per ben tre giorni di fila. Aveva gli occhi enormemente arrossati. Bruciavano. Crollo di schianto, era come essere usciti da uno spossante stato ipnotico. Non si chiese nulla riguardo la valle. Ci avrebbe pensato dopo. Al risveglio. Cio avvenne come gia detto tre giorni dopo, o quasi. Aveva i muscoli intossicati dalle tossine, si muoveva a fatica. Quando alzo gli occhi vide non lontano dal corpo una costruzione in cemento, dotata di antenna direzionale. La costruzione era simile ad una piramide. Si avvicino, la tocco ed essa emise uno suono simile a quello che si ottiene quando si liscia il vetro-cristallo sul bordo. Una sorta di entrata si rese percepibile ed agibile e Cable Terzo entro. Quello che vide fu un corpo umano steso sopra un tavolo in porfido, con numerosi catodi che collegavano il cervello ad un misterioso display posto dietro la testa dell'umano. Cable Terzo capi immediatamente che quello era un sistema antiquato di sospensione crionica. Antiquato ma ben funzionante. Si avvicino e controllo da vicino, dagli oggetti agli strumenti, organici ed inorganici che fossero. Poi senza pensarci troppo stacco uno dei catodi. Poi un'altro, poi un' altro, fino a quando la testa dell'uomo fu libera. Si volto e vide una cassetta di medicinali, gli inietto una soluzione di acqua salata e zuccheri non dolci per ristabilire i contraccolpi enzimatici del brusco risveglio. Alfine l'uomo torno in se. Dopo alcune ore di dormiveglia, l'uomo fu sveglio e rianimato al 100%. E sconvolto al 110%. Guardo torvo Cable Terzo e cosi gli parlo: "Ma cosa hai fatto ? Sei stato tu ? Perche hai interrotto il sonno ipnagogico ? Hai ricevuto direttive in questo senso ? Io non ho ricevuto proprio nulla in proposito. Amico se l'hai fatto di tua spontanea volonta allora sei nella merda piu profonda. Che cazzo ci fai su questo pianeta, tu mi sembri in carne ed ossa....." "Ascolta tu coglione. Io sono qui per le ragioni che sono puri cazzi miei, e se vuoi ritornare il quello stato crionico, invece che in uno stato definitivo, ti consiglio di sparare fuori tutto quello che sta succedendo..."
    Dopo una breve conversazione in cui Cable Terzo fece valere una maggiore e minacciosa conoscenza di terminazione, arrivo finalmente una spiegazione:
    "Siamo i sognatori. Ognuno di noi e addestrato a sognare secondo determinate epoche storiche geografiche e bibliogrfiche, siamo gli ultimi sopravvissuti del pianeta, e abbiamo dato vita ad una sorta di biblioteca della vita storica del pianeta. Abbiamo accettato di rimanere anche se a queste condizioni. L'addestramento e stato fatto secondo condizionamenti pre e post sospensione crionica. Ecco perche tutto quello che vedi ha un senso solo a posteriori, se decodificato. Questi apparati sono in grado di leggere gli impulsi e di trasmetterli al sistema satellitare messo in orbita vari secoli fa. I satelliti sono dotati di multicamere a rifrazione che rimandano sul pianeta sotto forma di ologrammi gli impulsi di entrata. Non chiedermi il perche di tutto questo perche non te lo saprei dire. Ma ti rendi conto che hai fatto sparire, temporaneamente, un'intera epoca dalla vita enciclopedica del biblio-pianeta. Io ero adibito a sognare l'epoca in cui sul pianeta dominavano i dinosauri e tu l'hai completamente cancellata, estinta. E adesso come faremo ? Ma perche ti hanno mandato ? Tu non puoi sapere quanto sia eccitante sognare mondi e poi farli funzionare come se tu ne fossi il Dio creatore. Alla fine ti dimentichi persino che quel mondo lo stai sognando, anzi ne diventi parte. Anzi, TU DIVENTI QUELL'INTERO MONDO e tutto inizia ad accadere dentro te, e te ! Persino le creature che sogni dimenticano che sono tuoi sogni e iniziano a vivere una sorta di vita autonoma, specchio delle tue personali circonvoluzioni cerebrali. Diventi il loro Brahama, attendono che ti risvegli, lo desiderano anche se non conoscono l'origine di quel desiderio...memori di una debole traccia mnestica...vorrebbero scomparire, riprendere senso e carne in cambio della loro simil vita...ti adorano o ti bestemmiano....ricordano che sei fatto a loro somiglianza o viceversa, qualcuno arriva persino a comunicare con te, intercomunicare con altre creature sognate...sono piu forti di altri...Come faremo ora ?"
    Cable Terzo, in quel preciso istante capi.
    Capi cosa era venuto a fare su quel pianeta, capi la missione e l'essenza stessa della propria futura esistenza. Lui era una sorta di volume organico di aggiornamento. Era stato mandato a terminare un'epoca che ormai non riservava nessun interesse informativo e doveva instaurarne un'altra. L'epoca delle tecnoguerre anch'essa finita ed estinta se non per JCT. Una estinzione che lo rendeva inutile se non come traccia d'archivio. Si alzo, spezzo il collo allo stupido uomo e ne getto il cadavere fuori dalla piramide. Prima di fare quello che doveva fare si mangio l'idiota, pezzo per pezzo, in un festino cannibale e selvaggio alla materia. Si sdraio e mise i catodi, si rilasso, inietto la soluzione alcalina misto-penthotal utile al ruolo di preparatore psichico, l'unica che avesse potuto trovare la dentro. Presto arrivo il sonno e dopo i sogni. Cosi Cable Terzo divenne il bibliotecario addetto alla consultazione dell'epoca legata alle tecnoguerre del Multiverso. Cosi Cable Terzo ne divenne il DIO.

© ASALT ASSOCIATION

Nota: În lipsa altor precizari, drepturile de proprietate asupra textelor sau graficii publicate apartin autorilor.
(As no other details are given, the copyright of the texts or graphic work printed here belongs to their authors.)