CEZAR NICOLESCU
(membru al cenaclului Litere 2000)

PUNCTE DE SUSPENSIE


Save draft

aseară am salvat discuţia noastră ploua
zgomotul ploii se amesteca cu zgomotul tastelor
apăsate rapid de degetele cu turaţie maximă
zgomotul din ochii noştri înfipţi în monitor din
cauza lag-ului extrem de mare dintre cabina
mea de sticlă şi scaunul tau ergonomic pe care
te învîrţi nebuneşte  întinzi mîna iei o carte
din bibliotecă îmi scrii versuri din Trakl
eu respir din ce în ce mai greu prin fumul
din cafenea unde shotter-ii se aleargă calmi
cu mîna pe mouse bile lovite cu tacul
la radio Nirvana  “Smels…” laşi
scaunul pe spate şi părul pe spate şi ochii
îi dai pe spate cuvintele vin negre ca
ploaia de-afară şi îmi închipui chipul tău obturat
şi fără să vreau resetez totul
“too many connections from your host”
nu mai pot să reintru pe chat



tu nu ştii cum eram noi atunci cum fumam
canabis în cimitirul sf constantin cum ne urmăream
apoi printre cruci şi ne împiedicam în ierburi
şi pricinuiam furtuni cum ne speriau fulgerele
globulare şi ne strigau părinţii de la balcoane cum
la 4 dimineţa ne zgîiam ochii la magazinul
de pompe funebre  din braşov “Bellu & Fiii”
şi apoi alergam pînă la piaţa sfatului de unde
intram în curtea bisericii şi aşteptam să ne cadă
pietre în cap înjurîndu-l pe Dumnezeu
cînd eu la cluj vorbeam pe chat cu un hacker
din botoşani care îmi repeta într-una că la
braşov ninge pentru că eu dansasem cu ea pe străzi
în bucureşti că atunci totul a pornit de la vizitele prin căminele
studenţeşti unde toţi se drogau cu ketamină
prin minte îmi treceau gîndaci negri şi versuri albe
ca petele uscate de urină de pe pereţi atunci
s-a ars becul de la budă atunci tu şi eu ne-am răzvrătit
în pielea goală sub duş
atunci am făcut dragoste cu venele umflate



“ – les clochards font partie du décor “ ne spune
“ – je les ai vu ausii sur les quais de la Seine
et sous le Pont Neuf “ sînt simpatici şi nu
sînt chiar atît de zdrenţăroşi dar la noi
la noi sînt periculoşi la noi se ucid între ei
la noi au cuţite şi atacă dar sînt simpatici fac
parte din decor dorm sub podul Grand şi pe la
staţiile de metrou dar sînt
simpatici fac parte din decor
iarna umblă cu picioarele goale prin zăpadă
şi se adună pe lîngă un tomberon căruia
îi dau foc sînt simpatici sînt decor
mai dorm vara prin parcuri de obicei
sînt homosexuali şi beţivi aşa
sînt la noi simpatici
“ – ils sont tres sympa comme je disais
ils font partie du décor “



era pe timpul războiului şi ne era ruşine
de ce făceam noaptea sub pături ceilalţi dormeau
beam apă şi ne ameţeam
eram un copil scund şi gras
cu picioarele stîmbe şi goale
ieşeam în faţa blocului
să inventez revoluţii
apoi ne rugam
ne rugam toţi
să apucăm sfîrşitul lumii
la radarele care ne arătau că nu mai avem
nici o scăpare
că sîntem înconjuraţi
că sîntem într-o horă imensă
la lumina stîlpilor electrici de pe stradă
apa curge jegoasă la robinet
să-i stropească pe cei stropiţi cu benzină
care ard de vii şi se chircesc
eram în 601
era love story la radio
eram la radio
eram cu piepturile goale pe acoperiş
să recepţionăm marea
era soare
vîsleam să-i bag mîna sub fustă
hărmălaie
aşa de mulţi eram
şi toţi ne-am împiedicat
prin apă toţi de toţi
prin apa de la robinet
şi cei arşi cu benzină au murit arşi cu benzină



eu nu am văzut niciodată cîmpuri înverzite
cînd era vreme frumoasă mergem să-mi
beau cafeaua în birtul de la gară
ciobanii îşi parcau oile în spate

blonda cu picioare cafenii careia îi duceam
ghiocei primăvara futu-ţi gura mă-tii de ţară
e italia sau germania? autostrăzi
cu şapte benzi de circulaţie

eu nu am văzut niciodată cîmpuri înverzite
doar jandarmi care se plimbădimineţa prin
ploaie doar oi şi capre care pasc în faţa senatului
doar măgari care behăie la televizor

www.romania.ro



acul trecea de la unul la altul pe la
toţi cei din camera asta albă din ce
în ce mai albă
copilul care se juca cu picioarele goale
în faţa blocului în zăpadă zgîlţie uşa
şi ne cere pîine şi ia un pumn în faţă
şi iau un pumn în faţă şi
lanţurile şi părul lor se agită prin aer
şi sîngele meu se varsă peste fiolele sparte
peste firidele făcute de noi în pereţi
peste seringile călcate de bocanci
se desfac mereu pungile
şi cheful continuă
continuă la nesfîrşit
cu foarte multă zăpadă
în zăpadă
şi ne e cald
şi ne e rece



nu îmi aduc aminte decît de fundul unei
femei blonde de pantalonii ei de piele mulaţi
pe fundul ei de piele de singurătatea
mea din mijlocul grupei de franceză
de fata brunetă cu care am băut pe malul dîmboviţei
oare cum o chema?avea ochii la fel de negri
dar părul ei nu mai era ca în poeziile lei Rudaki
am început să îmi aduc foarte bine aminte m-au
luat m-au trîntit pe patul din arcuri de oţel
în camera albă unde m-am trezit dimineaţă
cu aceeaşi plopi în faţa geamurilor
pe care în fiecare zi înfloresc alte alte tampoane şi
alte prezervative iar la şcoală ne vorbesc
de l’union europeenne et du monde occidentale
de la societe postmoderne cu locuinţe
de aluminiu şi sticlă cu internet şi mîncare pregătită
la cuptorul cu microunde dar la mine pe malul
dîmboviţei nu este aşa nu este decît o fată
brunetă cu cercei în sprîncene şi-n buze şi-n
limbă şi-n sfîrcuri
cu care beau



nu ştiu poate într-o zi poate o să mă spovedesc
cluburile şi barurile care suportă
schizofrenia anticariatele jegoase pline
de praf roşul pe care scrie “ savurează Coca-Cola “
dunărea dîmboviţa care curg
sîngele lui Răzvan care a curs tot autismul meu
în anumite momente înmormîntarea Laurei
într-un cimitir într-un sat amintirea Adei eu
care n-am putut să merg pînă la groapă
am plîns şi nu am putut să ajung la groapă
m-am îmbătat în primul bar pe
şoseaua de centură la brăila
blonda asta îşi fîtîie fundul în faţa mea
paginile în care înfig pixul
tramvaiul răsturnat la grozăveşti
paginile în care înfig pixul
paginile de care trag cu pixul la cursurile de LRC
fundul Taniei pe care l-am visat
liniile de pe hîrtie ochii ei albaştri
privirea care mă face să o stîng de gît
să o sărut cretinul de popă
nu va crede nimic



mi-am împrăştiat foile pe jos
şi le mototolesc
rînd pe rînd
şi le arunc
rînd pe rînd
agăţat de becul din tavan
picioarele mesei
ale scaunelor
ţeva de la calorifer
mi s-au înodat di-scursurile lor în gît



camera asta e la fel cum am găsit-o
cu mult fum cu ceştile de cafea  vărsată pe masă
afişe de prost gust pe pereţi
cu mine
cu tine
ţipete şi urlete
muzica asta dementă ne urlă în creieri
colegele tale de cameră prietenii lor
ciudaţi şi rebeli nici urmă de vreo altă femeie
eşti doar tu şi trenurile
un frigider gol
un fund de femeie gol
o administratoră proastă şi duhoarea asta cruntă
oameni vin şi pleacă
ne înjurăm ne luăm în braţe
camera asta uitată
camera asta albă
camera asta blestemată



într-o zi vei vedea
poeziile de pe abdomenul tău rece
se vor încălzi se vor şterge sub mîinile mele
vor transpira ca oamenii care au făcut
camera asta albă cu podele reci
şi care au scris pe pereţi ce mi-ai scris tu
pe foile de curs oamenii aceia ne-au spart uşa
ne-au spart ferestrele ne-au găurit tavanul
şi podeaua nu mai avem pereţi
să desenez ca la 5 ani cu urină
au venit să te ia Tania
aici e prea mult şi prea puţin din toate

 

 

 

© ASALT ASSOCIATION

Nota: În lipsa altor precizari, drepturile de proprietate asupra textelor sau graficii publicate apartin autorilor.
(As no other details are given, the copyright of the texts or graphic work printed here belongs to their authors.)

Altair Net


 visitors on asalt sites

 

Observator