OVIDIU NIMIGEAN

PLANETA ZERO
(fragment)

 

26.10.1997

Imaginea ei ma urmareste: trecuta de 70 de ani, īmputinata, slabita. (Sentimentul īnspaimīntator cīnd, asta-primavara, la Iasi, am surprins-o - īn timp ce trebaluia, asezata pe vine, līnga dulapior - pierzīndu-si echilibrul si cazīnd īn sezut; privirea ei, tulburata, īncercanata, licarind doar ca stupoare de animal neputincios, cautīnd, īn momentele urmatoare, spre mine, ca un repros mut; īncarcat totusi de speranta ca am īnteles si ca-i voi fi aproape.) Mi-o īnchipui: singura, la tara, īntr-o casa īn peretii careia se adīncesc fisurile, trezindu-se īntepenita dimineata, facīnd focul cu surcele si motorina, punīnd apa īn oale, taind lemne īn fata geamului. Sau noaptea, īn patul de lemn, sub plapuma, cu teasta tiuind de singuratate si frica. [...]

Eu: fara bani, fara orizont social, slabit de programul de exterminare al acestei veri, cīnd - uitat de G. - am supravietuit cu pīine si apa, cu mere, cu putin salam si multe tigari si destul alcool, prabusit launtric, īn imposibilitatea de a mai citi si scrie, devitalizat, dezorientat, bucurīndu-ma - cu o suspecta liniste - de stranii lumini letale.

 

27.10.1997

Aseara, la telefon, Dan Lungu, īntors de la īnmormīntare, īmi spune ca la Botosani circula si zvonul cum ca Lascu s-ar fi sinucis. Daca s-ar confirma, atunci moartea lui Horatiu ar capata un alt sens, iesind din zona īntīmplarilor triste cu betivani. Lunga lui deriva bahica va fi fost un gest deliberat, prin care insul fragil aseaza un scut īntre sine si lume. Gest falimentar, de altfel, functional (totusi) pīna la ultimul grad insuportabil al singuratatii si nonsensului. Sinuciderea se transforma īntr-un sinistru triumf: „Nu, pīna la urma nu m-au avut!“. Īmi amintesc remarca Beatei, de acum vreo zece ani (Beata, o superbissima studenta poloneza, īndragostita de Horatiu). La īntrebarea „Ce-ai gasit la baiatul asta?“, a raspuns fara sa ezite: „Este singurul om liber pe care l-am īntīlnit īn Romānia.“

 

28.101997

O sticla de Cotnari din 1984. Din cīnd īn cīnd e bine sa degusti, sa savurezi, sa īnchizi ochii si sa te patrunzi de dulceata pamīntului, a soarelui, amestecīnd-o cu povesti vechi despre vremuri eroice, despre Stefan cel Mare si Moldova mitica. Precum mos Istrate Dabija. Reverii, melancolice reverii... A mīnca mīncarea locului, a bea bautura locului, a-ti īnsuma, prin metabolism propriu, elementele unui tinut - iata o explicatie mai naturala a patriotismului.
Spre seara, dupa luni de zile īn care casa n-a avut vatra, luni īn care n-a ars focul aparent domestic al sobei, am gatit, la aragaz, pe īndelete, prima ciorba. Īncerc sa-mi gasesc - desi este atīt de greu - un adapost pamīntesc.

 

30.10.1997

Senzatia, īntre somn si trezie, ca sīnt un deus otiosus locuind trupul fiintei pe care o vad cīnd privesc īn oglinda. Am īnteles ca pot sa fac orice cu ea, sa ma joc, absolvit de responsabilitate. Cumplit. Īnsa locuitorul care sīnt are o natura buna si nu ar trece dincolo de farsa, iesind din otiu doar pentru a se amuza īngaduitor.

 

19.12.1997

Zonele interioare īn care o / ar trebui sa aproximez, sa construiesc sensul din rasfrīngeri / voiam sa scriu „tacere“ si sa o opun vorbariei. De fapt, sa vorbesc despre mine. Despre dezgustul meu inacceptabil (si totusi onest) de viata. Masurat, īntre altele, prin aversiunea fata de cuvinte. Fata de - mai bine spus - usurinta de a scrie prost. De a divaga. De a fi furat de limbaj. De a fi manipulat de limbaj. Cauza falsei identitati.

 

 

09.04.1998

spatiu alb albalbalb (nu voi īmprumuta cuvinte de prin religii)
nici o metafora nici o comparatie nici un cuvīnt inima
batīnd īntr-un spatiu alb (ar trebui sa-mi provoc memoria sa scriu despre
lucruri marunte - sa ma īmprietenesc iarasi cu copilul - ) inima
batīnd īntr-un spatiu alb sexul amortit (īn van danseaza
femeia goala acum ca am parasit specia iar inima nu mai este de
carne) bataile metronomice inexplicabile

(cele trei furii din vremea cīnd)

1. am fost cel mai bun m-am īnfasurat ca un bandaj īn jurul capetelor
īnsīngerate
am vrut sa īnteleg am īnteles am umplut scuipatorile
am fost mama ranitilor (i-am urīt si i-am iubit mi-am spus: sa
nu-i doara nu sīnt ei īn stare sa merite aceasta suferinta atroce)
unul va crede ca sīnt poet si va īntoarce foaia
de fapt rostul meu este sa pregatesc injectiile cu morfina sa
desavīrsesc euthanasia

2. taci īnchide ochii rade-ti creierul
(verisorii din precambrian tīrītorii micile batjocuri gelatinoase)
un prieten stralcitor de neatins prin care trece si glontul si verbul
ma asteapta cu bratele deschise
din īmbratisarea noastra o aura fara trup incandescenta se va
juca peste banchize cu aurorele nordului
(fantosa ovidiu nimigean īsi cauta un loc īn patrie - īmbrīnceala
pe rafturile raionului de jucarii)
ramīi plin de viermi īnca viu īnca mort

3. voi rīde voi rīde pur si simplu īn fata peretelui negru
(nu te cred istetule brasseur de cuvinte nu te cred nici pe tine
popa cīnd īmbracat īn odajdii faci gesturi mecanice īn
spatele usilor īmparatesti si nici pe tine femeie cracanata īn
fata ochilor mei īnsetati de absolut)
poezia - un inventar de topoi o sintaxa perversa
(moartea regina tropilor vrea sa scriu versuri frumoase
nu le voi scrie)

 

10.04.1998

saraghina dansīnd rumba copilul cu mantie alba dirijīnd clownii
(cīndva īntr-o stare de euforie provocata - macar putin alcool macar
putina chenzina - voi scrie despre prieteni iata-ne pe estrada
tinīndu-ne de mīini) vremea rusinii a trecut nimic nu m-ar
mai putea face praf - spectru printre foile mele (nu-mi
mai stīrnesc nici mila nici greata viermii din piciorul sfīntului
simion stīlpnicul īnsasi carnea mea se fezandeaza de ani sa
nu ne amestecam īn chestiuni care nu ne privesc)

 

11.04.1998

nu vreau sa inventez un obiect complicat cu tot felul de resorturi
ascunse s.a.m.d. (o anumita candoare īn zīmbetul fetisca-
nei care accepta sa se masturbeze īn camera mea īn timp ce iubitul
ei doarme) vorbe amintiri dintr-o viata straina
povestea pe de rost as putea sa plec pentru o vreme īn
tara n'AUM acolo sīnt spatiile de trecere acolo auzi
la interfon un glas de fapt o rasuflare iar fiintele īsi exhiba
cu un umor amar trupul de obiecte

 

12.04.1998

dupa ce am descoperit - zi de zi mai zgribulit ca o gaina bolnava - oasele
de gheata ale sotiei (topaie prin camera mascariciul pitic īi
dau cīteva bancnote īl trimit sa se joace pe calculator
ma īncui dincolo nu citesc nimic nu scriu nimic stau īn fata
oglinzii deschid usita de la piept privesc fascinat īn abis īnchid
usita ma ghemui īn pat sugīndu-mi degetul mare de la picior)

 

12.04.1998

(nume de locuri nume de unelte eforturi) ilva mica (un prunc īntr-o curte
līnga un gard de lemn turnīndu-si nisip īn cap o mama - mama lui?
mama? - alergīndu-l cu o nuia) dealul tapalagescu dealul tautului fata berii
(un barbat gras cu un dinte enorm - i se spunea īn familie - care familie? -
rinocerul - aratīndu-i copilului dealurile īnvatīndu-l numele lor) totusi:
cada plina cu talas īnmiresmat fosnitor suierul
dulce al rindelei (acelasi barbat gras īl īnvata pe copil numele nemtesti
ale rindelelor - le-a uitat - numele celor douazeci de
ferastraie zgīrieciul vinclul multele dalti) un cuvīnt gasit
acum cu mari eforturi: saitau daca īntorc
brusc fata de la trecut ma lovesc de zid īmi cam zdrelesc nasul

 

13.04.1998

the show must go on but the show is over finita la commedia ite
missa est get lost īnregistrez pe banda - cu microfonul lipit de
buze - respiratia: hiim-hu hiim-hu hiim-hu (fiul
īsi apara pusculita dezvelindu-si dintii mari de castor mama lui
ma loveste īn cap cu umbrela mirele teapan se ridica īn sezut pe
rug) hiim-hu hiim-hu hiim-hu
tigara se umfla trec linistit peste planeta Zero pufaind din zepelin

*

credeam ca de la acel vers - asternut pe hīrtie cu o
pasare tremurata - incipit vita nova : „de-acuma nu ti-a mai ramas
decīt / sa te cufunzi īn inima tacut“ dar n-avea cum sa fi fost sa fie
pe de-o parte - parte vie dureroasa de celule si cuvinte - confuzia pe de
alta parte - absenta pustie glastra din care-astept sa-ncolteasca
o frageda planta de lumina pe care sa o ud cu lacrimi care lacrimi?
care lumina?

cīteva reziduuri fantasmata firave se vor evapora īn ziua mortii lui nimigean
saltul din mare - un singur corp volatil - al bancului de sardine-argintii
uriasul peste-mantie fīlfīind peste oras luna alba de calcar cavernos
(si nimica sfīnt si nimica sfīnt) spargīndu-se de turn un copil singur
chemīndu-si tatal mama lui pascīnd fericita ca o vaca manuscrisele
rupte somoni rosii batrīni goliti de icre putrezind īntre labele ursilor
o biblioteca murata īn veacuri de asteptare testicule pergamentoase
transformīndu-se īn pulbere la bataia vīntului poate un cavaler
īn armura cu viziera trasa galopīnd pe o cīmpie de sticla poate un menestrel
cīntīnd līnga zidul castelului fara ferestre poate un glob īn care pasari
exotice īsi desfasoara culorile proaspete orbitoare si desigur leviatani
īmplatosati orbi diformi mugind de singuratate

(si ce daca as fi putut fi un cetatean onorabil un barbat tandru un carturar
īnvatat)

de la acel vers putea sa īnceapa sau putea sa sfīrseasca

nici n-a īnceput nici n-a sfīrsit

*

īn tara nimanui īntre viata si moarte cu oglinzile acoperite cu lumina stinsa cu
ochii deschisi ma plimb - temeinic īntins pe spate - prin inconsistente gradini
virtuale īnca nu ma doare nimic (o discreta īntepatura īn ficat?) desi
carnea e trista īncīt īmi permit sa mīngīi tarantule pufoase sa-mi
vīr teasta īn gura leilor (animale si flori) ce casca īn iarba galbena a savanei sa
ma racoresc lipindu-mi fata de pielea zgrunturoasa a broastelor-bou vīnez
īn salturi lungi alaturi de gheparzi lacrimosi duc īn colti - īn cuibul
dintre ramuri al leopardului - gazela ucisa ori salt vesel ca un lemurian
pe strazile marilor orase (fie tokyo fie new york fie chiar gotham sau
metropolis) īmi inventez identitati nu heteronimi ci

heterosomata altfel cum ar dobīndi ochii mei mobilitatea ochiului de
cameleonte si cum as mai atīrna cu capul īn jos ca pipistrelul prins bine cu
ghearele de stinghia draperiei si cum as zari din ionosfera conturul parel-
nic al pestelui īn pīraie de munte si cum mai cu seama
altfel cum ar dobīndi ochii mei mobilitatea ochiului de
cameleonte si cum as mai atīrna cu capul īn jos ca pipistrelul prins bine cu
ghearele de stinghia draperiei si cum as zari din ionosfera conturul parel-
nic al pestelui īn pīraie de munte si cum mai cu seama

mi-am pus (bineīnteles) īntrebarile esentiale de unde venim cine sīntem īncotro ne
īndreptam am ramas (bineīnteles) fara raspuns pot fuma din cīnd īn
cīnd o tigara (sau o pipa) pot fi din cīnd īn cīnd fericit (sau nefericit) pot
face planuri de trecut de prezent si de viitor de viitor anterior si de conditional
optativ de prezumtiv perfect si de aorist o pot oricīnd lua de la capat
īmi pot zbura creierii oricīnd sīnt atīt de liber ca mi se face uneori si sila

port o masca de om salvez īntr-un fel aparentele pīna la urma se va lipi masca
de fata voi pieri voi mierli-o voi da ortul popii voi muri asemenea
asa-zisilor semeni craniul mi se va desface īn doua emisfere de leyda
- iata semnul de recunoastere

deocamdata ma plimb ca o stafie malitioasa
prin inconsistente gradini virtuale

 

 

© ASALT ASSOCIATION

Nota: Īn lipsa altor precizari, drepturile de proprietate asupra textelor sau graficii publicate apartin autorilor.
(As no other details are given, the copyright of the texts or graphic work printed here belongs to their authors.)

Altair Net
 visitors on asalt sites

Observator