AM VRUT SA STIU DE UNDE-I LUMINA

DRAGOS-BOGDAN SUCEAVA

   Atunci cīnd Maria Cremene a nascut un prunc cu doua capete si patru mīini, tot satul s-a speriat de moarte, calculīnd ca anul 1980 trebuie sa īnsemne sfīrsitul lumii. Copilul a apucat sa traiasca doua ceasuri. A deschis catre lume doua perechi de ochi cumplit de mirati, a dat din mīinile lui ca niste aripioare de crap o buna bucata de vreme, apoi s-a stins fara macar a scīnci sau a scoate vreun sunet catre lumea aceasta. Peste doua luni vara Mariei Cremene, care era de-o vīrsta cu ea, a fost si ea sa nasca. De data asta copilul care a venit pe lume a fost atīt de īnspaimīntator īncīt moasa a izbucnit īn tipete de groaza, l-a lasat īntre asternuturi si a rupt-o la goana prin sat, īnchinīndu-se. Poate c-o fi neamul acela blestemat, ziceau oamenii. Poate li s-a stricat sīngele asa de rau īncīt au ajuns sa nasca lighioane, nu oameni. Ies la lumina zilei, traiesc doua ceasuri, apoi se sting fara a plīnge ca toti copiii. Pentru ei nu se afla nimic īn lumea asta nici de vazut, nici de plīns. Veneau sa tulbure oamenii - apoi se duceau nebotezati īn lumea lor.
    De fapt īn anul acela nu s-a nascut īn sat nici un copil normal. Din cele sase nasteri, fara a pune la socoteala cele opt lepadari de prunci pe care nimeni nu le-a provocat si nimeni nu le-a putut īntelege, nici una nu a adus pe lume un pui de om cu doua mīini, cu doi ochi, cu doua picioare si un singur cap. Īn fiecare duminica biserica se umplea de oameni tineri īmbracati īn straie de doliu, care plīngeau īnaintea altarului si se temeau īn rugaciunile lor ca īn curīnd cele sapte peceti se vor desface si va scrie cu sīnge pe cer.
    Atunci cīnd Ioana Cremene, alta vara a femeii care traise cea dintīi nefericirea unei nasteri absurde, a adus pe lume un prunc cum sīnt pruncii de cīnd lumea, tot satul se strīnse la ei la poarta, sa-l vada pe cel mic si sa se bucure cu totii de dezlegarea de sub blestem. Cu obrajii rosii, cu ochii albastri pe jumatate īnchisi, cel mic plīngea de ofilea iarba. Oamenii au rīs, s-au bucurat. Tatal pruncului a scos din beci butoiasul cu palinca si l-au desfacut acolo, īn curte. Au baut. S-au īmbatat atīt de tare īncīt au īnceput sa se sperie unii pe altii printre umbrele ce li se nazareau īn miez de zi, facīnd pe monstrii.
    Cīnd copilul a tacut, au tresarit cu totii. S-au scuturat din betie, s-au speriat de moarte. Au navalit unii peste altii īn odaia lui, sa vada ce i s-a īntīmplat.
    Adormise. Ca un pui de om fericit ce era, īnainte de a se rataci si a zabovi la lumina zilei o īntreaga viata, se odihnea. Era zdravan si obrajii lui aratau sanatate.
    Dupa doua luni, īn timp ce tata-sau amesteca jarul īn soba si mama-sa cīrpea o camasa, cu o voce abia auzita pruncul a īntrebat:
    - De ce azi s-a īnserat asa devreme?
    Spaima lor a fost atīt de mare īncīt au trimis numaidecīt sa vina parintele, cu cartea si tamīia lui, ca sa citeasca copilului.
    - Dar n-am nimic! a protestat el.
    Parintele Dimitrie nu mai vazuse niciodata prunc care sa vorbeasca īnainte de botez, si īn ceaslovul cel cu Vietile Sfintilor aceasta nu era defel una dintre minunile īntīlnite īn lumea crestina.
    - Da, parinte, a zis pruncul, am auzit ca nu se īntīmpla.
    Glasul lui era slab, abia de īnteles, dar timbrat cu o siguranta pe care n-o au nici cei maturi.
     - E adevarat, parinte, a zis pruncul. I-am ascultat pe ai mei vorbind si de la ei am prins.
    Era peste masura de īntelept, ca si cum s-ar fi nascut deja batrīn, deja īntelegīnd toate lucrurile vietii. La sase luni cunostea toata lumea din sat, avea scurte dialoguri politicoase cu fiecare om īn parte si facea, atunci cīnd se strīngeau līnga leaganul lui mai multe persoane, glume al caror spirit īi facea pe toti sa mai uite de necazuri, ca si cum vorbele lui i-ar fi transformat pe toti īn copii.
    Pe atunci l-au intrebat care ar vrea sa-i fie numele si el, rīzīnd, le-a raspuns ca de-ar fi īntrebati pruncii, nici unul dintre ei n-ar dori nume. Au prea mare departare de cuvinte. Asa ca, i-a rugat el, nu ma numiti īn nici un fel, deocamdata.
    Iar cīnd taica-sau a pierdut cheile de la pivnita, de fata cu numeroasele rude ale mamei sale, pruncul i-a spus:
    - Le-ai lasat īn hambar, īn cuiul de la grinda. Du-te si ia-le de acolo.
    Pruncul nu fusese niciodata īn hambar si nimeni nu-i pomenise vreodata de cuiul acela. N-au īnteles cum a facut asta, dar au priceput ca are darul īnaintevederii. De aceea, aflīnd ca poate gasi fara gres toate obiectele care s-au pierdut vreodata pe cuprinsul muntilor, au īnceput sa-l īnconjoare cu īntrebari. Unii au vrut sa stie unde e gura pesterii īn care se afla ascunsa comoara haiducilor fugiti catre munte din calea poterii lui Caragea-Voda, altii au vrut sa afle poteca unde-si pierduse inelele pe vremea rascoalei boieroaica Stirbey, īn timp ce oamenii cei mai simpli nu vroiau decīt sa li se spuna unde sa-si sape fīntīna īn curte sau unde sa-si dea copiii la scoala, la oras. Pruncul le dadea tuturor cele mai bune sfaturi, iar de era vorba de ghicitori īncurcate ale destinului, raspunsurile lui erau fara gres. El a provocat īn felul acesta venirea camioanelor blindate ale armatei pentru a verifica daca īn pestera cu gura acoperita de o lespede nu se afla cumva o comoara care ar fi trebuit luata īn proprietatea statului. Cufarul ce se afla acolo era plin cu pietroaie de pīlnie si burduf, dintre cele socotite moderne la 1848, iar zvonul despre inelele boieroaicei s-a dovedit a fi pura fantezie. Cuvintele pruncului si zvonurile despre spusele sale adusesera īn sat mai multa vīnzoleala a armatei si securitatii decīt se petrecuse īn anii '50, pe vremea cīnd arestasera jumatate din partea barbateasca a satului ca sa-i interogheze despre cei ce, īnarmati, se ascund īn munti si asteapta sa vina americanii. Prin sat se vīnturau masini blindate ale armatei, de teren, venite de la baza militara din munte, de la Dragoslava; masini de oras, negre si cu numar mic, venite de la Bucuresti; salvari dotate cu camasi de forta si gardieni priceputi, toate aceste naluci gata sa ridice pe orice satean ce ar fi spus ca da crezare profetiilor unui prunc.
    Satenii īl credeau cu totii. Doar acea siretenie pe care n-o au decīt ei, acel fel de a glumi si de a spune pe jumatate adevarul, doar aceste strategii elaborate i-au salvat pe toti īn decursul examenelor psihiatrice, interogatoriilor si testelor cu detectorul de minciuni la care a fost supusa toata suflarea satului. Era pe vremea cīnd Partidul se lupta la Bucuresti cu membrii asa-zisei secte transcendentale, ale caror obiective greu de imaginat erau exact acele minuni pe care le īnfaptuia fara de gres si fara nici un efort pruncul.
    Īn vremea aceea el a īnvatat sa scrie si sa citeasca īntr-o dupa-amiaza de joi, cīnd cineva uitase līnga leaganul lui ziarul Scīnteia. Pe baza unor deductii extrem de rapide, a īnteles ca īntre lumea cuvintelor si pozele cu secretarul general al partidului exista legaturi care pot fi repede īntelese. Cu adunarea, īnmultirea, extragerea radicalului si logaritmul neperian a fost mult mai simplu pentru ca a descoperit īntr-o luni dimineata, uitat pe masa de tatal sau, un manual rupt si scorojit al muncitorului forestier, unde se calculau cantitatile de metri cubi de lemn dupa circumferinta si lungimea copacilor taiati. Pīna la vīrsta de doi ani ajunsese de departe omul cel mai respectat din sat, asa īncīt atunci cīnd doi tineri care se iubeau vroiau sa se casatoreasca de la el veneau sa ia binecuvīntarea.
    Īl īntrista peste masura cīnd īi vedea cum se iubesc, se doresc, si cum īn nici un an ajung sa dea nastere unui pui de monstru care nu traia decīt cīteva ceasuri. Īsi muncea capul cu īntrebarea despre nasterea atītor prunci loviti de blestem si nu putea īnca spune de ce de la nasterea lui īn sat nici o alta nastere normala nu se mai īntīmplase.
    Parintii lui au devenit tare īngrijorati atunci cīnd au vazut si īnteles ca el avea virtutea lacrimilor. Plīngea nopti īntregi pentru suferintele altora. Īn plus, se dovedi ca picioarele nu-l ascultau, erau moi si īn loc sa creasca ele se chirceau pe zi ce trece, pīna īn ziua cīnd le fu clar tuturor ca nu va putea umbla niciodata si ca toata viata si-o va petrece īn leagan, īn scaunel sau īn carut.
    El era cel mai putin afectat de asta. Cei din jur īl ajutau ori de cīte ori era nevoie iar Ioana, mama lui, statea totdeauna aproape ca sa-i slujeasca cum numai unui domn. Pruncul īntreba de acum despre toate: despre mersul celor politice, despre cīti miei au fatat anul asta oile fata de anul trecut, despre manualele de trigonometrie si fizica nucleara care se gasesc īn comert, despre romanele S.F. care pot fi citite la biblioteca sateasca, despre previziunile asupra viitorului ale lui Arthur C. Clarke sau Alvin Toffler (despre care īntr-o vreme presa īncepuse sa scrie pe larg), despre sanatatea lui Leonid Brejnev, care se pare ca s-a subrezit cu vodca. Toate aceste īntrebari ale sale, toate rugamintile lui de a-i aduce radio si ziare si carti, pīna īn ziua de duminica īn care īl sarbatoreau cu totii, rude, veri si verisoare, pe el, care īmplinea doar trei ani. Statea īn capul mesei, lasat pe bratul stīng, cīnd deodata facu semn cu mīna si spuse, livid:
    - Niciodata īn satul nostru nu se vor mai naste copii normali.
    Se facu o liniste ca de biserica. Cīteva femei, dupa clipa de stupefactie, au izbucnit īn plīns.
    - Nu e vina noastra, continua el. Nici a vrajilor, nici a descīntecelor, nici a blestemelor.
    Le povesti apoi cum īn a doua jumatate a anilor '60, dupa vagul conflict ideologic dintre comunistii romāni si cei sovietici, armata romāna primise ordin sa faca depozite de materiale radioactive care sa scoata, la nevoie, Romānia din orbita de influenta militara sovietica. Laboratoarele patriei le-au produs, īn mare secret, cu atīta exces de zel īncīt reziduurile operatiunilor precum si produsele finite au sfīrsit īn cantitati mult mai mari decīt s-ar fi imaginat vreodata. Generalii au gasit solutia: totul se va stoca la baza militara de la Dragoslava, īntr-o pestera naturala, amenajata special pentru scopuri militare. De acolo s-a īntīmplat si s-au scurs elemente radioactive īn pīnza freatica ce alimenteaza toate fīntīnile satului si de aceea copiii ce se nasc nu par a fi veniti pentru aceasta lume, ci pentru alta.
    Le-a spus toate aceste lucruri trei zile īnainte de a se stinge, palid si īmpacat, fericit de a fi īnteles teoria cea mai moderna despre mutanti si despre efectul radiatiilor asupra fiintelor vii, dupa ce deslusise cel mai mic detaliu al tainei nasterii sale si dupa ce simtise ca singurul lucru care face ca lumea aceasta de erori sa aiba sens este dragostea. S-a stins la doi ani dupa ce gospodarii armatei au decis sa desfaca pe piata ciupercile de excelenta calitate din ferma anexa a unitatii militare Dragoslava. Erau dulci ca mierea si pline de substante hranitoare, erau ieftine, cresteau teribil de repede si erau avantajoase economic. Īn fiecare zi sute de kilograme de ciuperci cum nu sīnt decīt pe la noi cresteau īn serele fermei. Camioanele le īncarcau īn zori si pīna la orele zece le aduceau, proaspete, īn pietele din Sibiu, Brasov si Bucuresti. Atunci s-au publicat cele doua tratate celebre īn arta culinara, lucrari de renume mondial: Preparate traditionale romānesti pe baza de ciuperci de munte.

Prima versiune publicata īn Luceafarul, numarul 13/1996. Prezenta versiune, cea definitiva, a fost realizata īn mai 2000. Postata pe web pe 26 mai 2000.

 

 

© ASALT ASSOCIATION

Nota: Īn lipsa altor precizari, drepturile de proprietate asupra textelor sau graficii publicate apartin autorilor.
(As no other details are given, the copyright of the texts or graphic work printed here belongs to their authors.)

Altair Net
 visitors on asalt sites

Observator