Aceasta e, înca, o panorama destul de reala a inimii vechi a Constantei. Cu putin efort se poate observa campanila bazilicii romano-catolice, un pic din cupola catedralei ortodoxe si, într-un colt, destul de linistita pentru anotimpul acesta, marea. Nu se vad, dincolo de linia de plopi ce urmeaza linia portului vechi, ruinele vechiului Tomis, ruine ce amintesc vremuri de stralucire pe care orasul de azi merita din ce în ce mai putin sa le evoce

2. Cupola moscheii în geamurile noii cladiri a societatii ASTRA.

3. Sediul BRD, ridicat recent chiar lînga moschee.

4. Cladire moderna în constructie în Piata Ovidiu.

  În ultimii ani, zona istorica a Peninsulei a fost invadata de o suma de cladiri moderne, lipsite de gust si de simt urbanistic. Unul din cazurile cele mai elocvente este legat de vecinatatile Moscheii din Piata Ovidiu. În 1910 statul roman a ridicat aceasta moschee pe locul alteia mai vechi, numite Mahmudia. Edificiul a avut ca model moscheea din Konieh (Anatolia). Proiectul a fost conceput de Gogu Constantinescu (pionier in domeniul betonului armat în Romania) si realizat de arh.Victor Stefanescu. Minaretul de 50 m si cupola sunt din beton armat; coloanele si scarile sunt din calcar de Albesti, iar pentru poarta mare de la intrare s-a adus marmura neagra din Italia; Constructorii au îmbinat elemente arhitecturale romanesti cu stilul egipteano-bizantin, ceea ce da unicitatea cladirii în întreaga Dobroge. În imaginea 2 se vede cupola reflectata in geamurile unei constructii moderne construite chiar peste drum. Dar cea mai scandaloasa e inaltarea altei cladiri, de data aceasta foarte masiva, chiar lînga moschee (foto 3) - destinata a fi sediul unei sucursale BRD.

5-6. Case în paragina.

   Spre sfîrsitul sec. XIX, linia generala a Pietei Ovidiu era data de case cu 2 niveluri lipite unele de altele (descriind o piata ca un interior de curte medievala), acoperisuri cu olane, balcoane din fier forjat; piata era plina de pravalii, cafenele, ateliere, gradini de vara, etc. În 1879 s-au luat primele masuri pentru alinierea constructiilor pentru ca în ultimul deceniu sa se finalizeze frontul de est (dinspre mare). Arhitectii l-au gindit inalt pentru a feri piata de vînturi. În spatiul dezafectat din fata statuii lui Ovidiu se aflau trei cladiri ce îmbinau unitar elemente baroc cu decoratiuni Art Nouveau; aici se aflau fostul hotel Elita, un restaurant, o cofetarie şi cinematograful Palat (foto 4, spatiul gol din stînga si cladirea în constructie). În 1910 s-a ridicat cladirea ce adaposteste azi filiala BNR (arh. P. Antonescu) - în stil romanesc (foto 4, dreapta). Arhitectul reusise sa adapteze perfect cladirea atît la ansamblu cît si la faleza abrupta, prelungirea sa spre nord asigurînd un parapet împotriva vîntului pentru întreaga fatada. Restul cladirilor din aceasta linie au fost, din pacate, demolate în deceniul 8 tocmai din cauza netrainiciei lor. Aici  se ridica acum o cladire moderna (foto 4), fara nici un respect pentru istoria acestor locuri. În timpul scurs de la executia acestei fotografii, fatada cladirii a fost terminata, fiind integral acoperita cu geamuri cenusii rotunjite. Aceasta solutie kitsch face si mai stridenta disproportia dintre cladirea noua, golul ce urmeaza în stînga si restul ansamblului Pietei Ovidiu, care inca mai pastra acel aer boem... Estimp, cladirile istorice din vecinatatea Pietei Ovidiu se degradeaza vazind cu ochii (foto 5-6). În fiecare zi ar putea fi facute alte fotografii fara sa ai senzatia ca asta conteaza cu adevarat pentru cineva. Indolenta în forma ei cea mai pura îsi pune zilnic un nou pieptene stirb în parul slinos.

    7. Basilica romano catolica Sf. Anton (strada Muzeelor). Construita între 1935-37 (arh. Romano de Simon) pe locul alteia mai mici de prin 1835. Constructia veche urmeaza planul basilical specific nordului Italiei; fatada din caramida aparenta aminteste de stilul romanic din sec. XIII. Campanila se vede de la distanta (foto 1) completind farmecul desuet al Peninsulei. În prim plan se vad casa parohiala si alte utilitati moderne ce urmeaza linia arhitectonica a vechiului edificiu. Aceasta modalitate de extindere este, înca, o paradigma ignorata de edili.

    8. Muzeul Ion Jalea. Vedere dinspre intrarea în Portul vechi. Casa în stil pur romanesc (arcade oltenesti si cerdac) - ridicata la începutul anilor '20 de Constantin Pariano, pe atunci personaj emblematic al urbei. Dupa moartea sa (1929) casa a fost închiriata Consulatului englez, iar din 1968 a devenit muzeu, gazduind lucrarile celui mai reprezentativ sculptor dobrogean, Ion Jalea.